2 Samuel 12:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ Atuncea, David s-a sculat De la pământ și-a poruncit Să-i fie-adusă – negreșit – Apa. În urmă, s-a spălat, S-a uns și straie și-a cătat. După ce haine noi și-a pus, La casa Domnului s-a dus, Și-n fața Lui s-a închinat. Acasă când s-a înturnat El, de mâncare, a cerut, Slujbașilor și de băut. După ce David a mâncat,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁰ Atunci David s-a ridicat de la pământ, s-a spălat, s-a uns și și-a schimbat hainele. Apoi a intrat în Casa Domnului și s-a închinat. După aceea, întorcându-se acasă, a cerut să i se dea de mâncare și a mâncat.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ Atunci David s-a ridicat de la pământ, s-a spălat, s-a uns și și-a schimbat hainele. Apoi a intrat în casa lui Iahve și s-a închinat. După ce s-a întors acasă, a cerut să i se dea să mănânce; și a mâncat.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ Atunci Davíd s-a ridicat de la pământ, s-a spălat, s-a uns și și-a schimbat hainele; apoi s-a dus în casa Domnului și s-a prosternat înaintea lui. S-a întors acasă și a cerut să i se aducă mâncare și a mâncat.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ Atunci, David s-a sculat de la pământ. S-a spălat, s-a uns și și-a schimbat hainele, apoi s-a dus în Casa Domnului și s-a închinat. Întorcându-se acasă, a cerut să i se dea să mănânce și a mâncat.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁰ Atunci David s‐a sculat de la pământ și s‐a spălat și s‐a uns și și‐a schimbat veșmintele și a intrat în casa Domnului și s‐a închinat. Apoi a venit în casa sa însuși și a cerut și i‐au pus pâine înainte și a mâncat.

2 Samuel 12:20 Mawu Ofanana

2 Samuel 12:19

David, însă, a observat Cum că ceva s-a întâmplat, Căci pe slujbași el i-a văzut Vorbind șoptit. A priceput, Cum că feciorul i-a murit, Iar slugilor el le-a vorbit: „E mort, acum, copilul meu?” „E mort, căci fost-a bolnav greu” – Răspuns-au slugile, de-ndat’.

2 Samuel 12:21

Slujbașii săi l-au întrebat: „Ce-nseamnă ceea ce-am văzut, Că tu – acuma – ai făcut? Când pruncul mai trăia, posteai Fără-ncetare și plângeai. Acum – când pruncul a murit – La masă, tu te-ai repezit!”

2 Samuel 14:2

El, o femeie, cunoștea, Cari iscusită se vădea. Astfel, îndată, a trimis, Soli la Tecoua și i-a zis: „Fă-te că ești nemângâiată Și-apoi, să plângi dar, îmbrăcată Cu-acele straie ale tale Cari folosite-s pentru jale. De-asemenea, te mai îndemn, Să nu te ungi cu untdelemn. Să fii ca o femeie care, Cuprinsă e, de întristare Și-și plânge-un mort, de multă vreme. Să faci cum spun și nu te teme!

2 Samuel 19:24

Mefiboșet – acela care Pe Saul, drept părinte-l are – Grabnic, în urmă, a venit, La David. Nu și-a îngrijit Picioarele, nu și-a spălat Straiul și nici nu și-a tăiat Barba, tocmai din ziua când David a părăsit, plângând, Ierusalimul, însoțit De oamenii ce l-au slujit.

2 Samuel 6:17

Chivotul și-ntr-un cort l-a pus, Pe care-anume l-a-nălțat Spre-a fi chivotul așezat. Arderi de tot – când a sfârșit – Lui Dumnezeu I-a dăruit, Precum și daruri, cu menire De jertfe pentru mulțumire.

2 Samuel 7:18

David, atunci, a alergat, La Dumnezeu și L-a-ntrebat: „O Doamne, Dumnezeul meu, Dar cine oare, pot fi eu? Ce-nsemnătate poate-avea, O casă, cum este a mea, Încât pe mine m-ai făcut Ca să ajung unde ai vrut – În locu-n care-acuma sânt – Printre cei mari, de pe pământ?

Iov 1:20

S-a ridicat și, buimăcit, De toate câte le-a aflat, Mantaua el și-a sfâșiat Și și-a tuns capul. Prăbușit Cu fața la pământ, zdrobit De-aste-ntâmplări, s-a închinat, Lui Dumnezeu și-a cuvântat:

Iov 2:10

Iov a privit-o încruntat: „Femeie! Nu ți-e mintea bună! Iată, vorbești ca o nebună! Cum binele, noi îl primim Din mâna Domnului, nu știm Și răul să-l primim, la fel?! Deci cum să-L blestem eu, pe El?!” Iov, astfel, n-a păcătuit În tot ceea ce a vorbit.

Psalmi 103:1

Suflet al meu, mereu veghează: Pe Domnu-L binecuvintează, Iar toate care-n mine sânt, Numele Domnului Cel Sfânt, Să-L binecuvinteze-ndată!

Psalmi 103:8

E milostiv și-ndurător Și îndelung e răbdător. În bunătate, e bogat

Psalmi 39:9

Stau mut. Plin de tăcere-s eu, Căci văd cum Tu lucrezi mereu.

Psalmi 95:6

Veniți dar, să ne închinăm Și-ai noști’ genunchi să îi plecăm În fața Lui, căci e știut Precum că Domnul ne-a făcut!

Proverbe 3:7

Singur, să nu te ții deștept. Să nu te crezi prea înțelept Vreodată în cugetul tău. Abateți pasul de la rău Și teme-te de Dumnezeu.

Qohelet 9:8

Hainele albe. Untdelemn, Să ai pe cap – eu te îndemn.

Matei 6:17

Tu fii dar, astfel, pregătit, Ca să postești: îți spală fața, Și unge-ți părul dimineața! Nu lumea trebuie să vadă Cum că postești și să te creadă,

Luca 7:46

Cu untdelemn, tu nu Mi-ai uns Capul, aici, când am ajuns; Dar ea adus-a un potir Și, pe picioare, Mi-a pus mir.

Rut 3:3

Te speli, te ungi și-apoi te-mbraci Cu ce-ai mai bun. Te pregătești Și către arie pornești. Ai grijă să nu fii văzută! Să nu te faci, lui, cunoscută, Până nu vor fi terminat Toți, de băut și de mâncat.

1 Samuel 15:25

Acum, te rog, fierbinte, eu: Iartă acest păcat al meu Și-ntoarce-te cu mine-apoi. Vino să mergem amândoi, Să mă închin pân’ la pământ, În fața Domnului Cel Sfânt.”

1 Samuel 15:31

Atuncea Samuel s-a dus Cu Saul și – precum a spus – Lui Dumnezeu I s-a-nchinat.