19 David, însă, a observat Cum că ceva s-a întâmplat, Căci pe slujbași el i-a văzut Vorbind șoptit. A priceput, Cum că feciorul i-a murit, Iar slugilor el le-a vorbit: „E mort, acum, copilul meu?” „E mort, căci fost-a bolnav greu” – Răspuns-au slugile, de-ndat’.
19 David a văzut că slujitorii săi șopteau între ei și a înțeles că a murit copilul. El i-a întrebat pe slujitorii săi: ‒ A murit copilul? Ei au zis: ‒ A murit.
19 David a observat că slujitorii lui vorbeau în șoaptă între ei; și a înțeles că murise copilul. I-a întrebat: „A murit copilul?” Ei i-au răspuns: „Da, a murit.”
19 Davíd a văzut că slujitorii lui șușoteau și a înțeles că murise copilul. Davíd i-a întrebat pe slujitorii săi: „A murit copilul?”. Ei au zis: „A murit”.
19 David a băgat de seamă că slujitorii lui vorbeau în șoaptă între ei și a înțeles că murise copilul. El a zis slujitorilor săi: „A murit copilul?” Și ei au răspuns: „A murit.”
19 Dar David a văzut că robii săi șopteau împreună și David a înțeles că pruncul murise. Și David a zis robilor săi: A murit pruncul? Și ei au zis: A murit!
O săptămână s-a-mplinit Și-apoi copilul a murit. Slujbașii pe cari i-a avut David, atuncea, s-au temut Să meargă și să-i dea de veste Cum că copilul nu mai este, Căci își ziceau: „Când a trăit Pruncul, am mers și i-am vorbit, Dar nu ne dete ascultare. Acum, cine-ndrăzneală are, Să meargă să îl înștiințeze? El are să se întristeze, Mai mult acuma – negreșit – Aflând că fiul i-a murit.”
Atuncea, David s-a sculat De la pământ și-a poruncit Să-i fie-adusă – negreșit – Apa. În urmă, s-a spălat, S-a uns și straie și-a cătat. După ce haine noi și-a pus, La casa Domnului s-a dus, Și-n fața Lui s-a închinat. Acasă când s-a înturnat El, de mâncare, a cerut, Slujbașilor și de băut. După ce David a mâncat,
Dorim dar, fraților, ca voi Să n-aveți știre, despre cei Ce-au adormit – sărmani de ei – Să nu fiți prinși, de întristare, La fel ca și aceia care, Fără nădejde, s-au vădit.