2 Samuel 12:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Bătrânii casei l-au cătat Și să se scoale-au stăruit, Dar împăratul n-a voit. De jos, el nu s-a ridicat Și nici la masă nu a stat Alături de bătrâni-acei, Așa precum îl rugau ei.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁷ Bătrânii palatului său au stat alături de el, insistând să se ridice de la pământ, dar el n-a vrut și nici n-a mâncat cu ei.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ Consilierii palatului lui au insistat, rugându-l să se ridice de la pământ; dar el nu a acceptat și nici nu a vrut să mănânce cu ei.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ Bătrânii casei lui au venit la el ca să-l ridice de la pământ, însă el nu a voit și nu a mâncat nimic cu ei.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ Bătrânii casei au stăruit de el să se scoale de la pământ, dar n-a voit și n-a mâncat nimic cu ei.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ Și bătrânii casei sale s‐au sculat și au stătut lângă el ca să‐l ridice de la pământ, dar n‐a voit și nici n‐a mâncat pâine cu ei.

2 Samuel 12:17 Mawu Ofanana

Geneza 24:2

Celui mai vechi al său argat – Rob, mai bătrân, la el aflat, Peste avere-i păzitor, Fiind de ea răspunzător – Avram i-a spus, când l-a chemat: „Timpul mi s-a apropiat, Și voi muri curând. Aș vrea, Mâna să-ți pui, sub coapsa mea,

Geneza 37:35

Toți fiii – fiicele, la fel – Au vrut să-l mângâie, dar el, Pe toți, i-a-ndepărtat, zicând: „Eu mă voi pogorî, plângând, În locuința morților, La fiul meu.” În drumul lor

2 Samuel 12:18

O săptămână s-a-mplinit Și-apoi copilul a murit. Slujbașii pe cari i-a avut David, atuncea, s-au temut Să meargă și să-i dea de veste Cum că copilul nu mai este, Căci își ziceau: „Când a trăit Pruncul, am mers și i-am vorbit, Dar nu ne dete ascultare. Acum, cine-ndrăzneală are, Să meargă să îl înștiințeze? El are să se întristeze, Mai mult acuma – negreșit – Aflând că fiul i-a murit.”

2 Samuel 3:35

Poporul s-a apropiat De David și l-a îndemnat Ca să mănânce, însă el A cuvântat, în acest fel: „Mă pedepsească Dumnezeu, Cu toată-asprimea Lui, mereu, Dacă, din pâine, voi gusta Atâta vreme cât va sta Soarele-naltul cerului. Pân’ la apusul soarelui, Nu vreau ca să mănânc nimic! Lăsați-mă acum, vă zic!”

Psalmi 102:4

Inima mea este lovită Și e ca iarba ofilită. Chiar și de pâine, uit mereu.

Daniel 6:18

În urmă, marele-mpărat Se-ntoarse la al său palat. Nici n-a mâncat, nici n-a băut, Nici țiitoare n-a cerut Să i se-aducă. S-a vădit Că-n acea noapte n-a dormit, Fiind de gânduri frământat.

1 Samuel 28:23

Dar Saul s-a împotrivit: „N-am să mănânc”, el a rostit Cu hotărâre, însă ea – Și slugile asemenea – Au stăruit necontenit, Până când el s-a învoit. De la pământ, s-a ridicat Și-apoi, pe pat, s-a așezat.