2 Samuel 12:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ David, atunci, s-a întristat Și-a zis, către Natan, de-ndat’: „Iată că am păcătuit, Față de Domnul, negreșit!” Natan, cuvântul, a luat Și-n acest fel, a cuvântat: „Nu vei muri, căci Dumnezeu, Îți va ierta păcatul greu.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹³ David i-a zis lui Natan: ‒ Am păcătuit împotriva Domnului. Natan i-a răspuns: ‒ Domnul ți-a iertat păcatul, și nu vei muri.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ David i-a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva lui Iahve!” Natan i-a răspuns: „Iahve ți-a iertat păcatul; și nu vei muri.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Davíd i-a zis lui Natán: „Am păcătuit împotriva Domnului!”. Iar Natán i-a zis lui Davíd: „Domnul îți iartă păcatul; nu vei muri.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ David a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Și Natan a zis lui David: „Domnul îți iartă păcatul, nu vei muri.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Și David a zis lui Natan: Am păcătuit împotriva Domnului. Și Natan a zis lui David: Și Domnul ți‐a îndepărtat păcatul; nu vei muri.

2 Samuel 12:13 Mawu Ofanana

Geneza 39:9

În casa lui – tu știi prea bine – El nu-i mai mare, decât mine. De la nimic nu sunt oprit, Căci a găsit că-i potrivit, Să aibă-ncredere în mine. Nimic – afară doar de tine – Stăpânul, nu mi-a interzis. În acest caz, nu mi-e permis Să-i fac un rău, atât de mare, Stăpânului. Nu sunt în stare! Cum aș putea ca să gândesc Astfel, și să păcătuiesc Și față de stăpânul meu Și-apoi, față de Dumnezeu?!”

2 Samuel 24:10

În clipa-n care-a terminat Al său popor de numărat, David, puternic, își simțea – În piept – cum inima-i bătea. El, către Domnul, a vorbit: „Mare păcat am săvârșit, Când acest lucru l-am făcut! Abia acuma am văzut Că lucru-acesta este rău! Doamne, greșit-a robul tău! Iartă a sa nelegiuire, Căci a făcut-o fără știre! O Doamne, trebuie să-Ți spun Că am lucrat ca un nebun!”

2 Samuel 24:17

David, pe înger, îl zărise Și trist, spre Domnul, se grăbise. În fața Lui, s-a închinat Și-n acest fel, a cuvântat: „Iată că am păcătuit! Eu sunt de vină, negreșit! Dar aste oi ce au făcut? Mânia ce s-a abătut, Spre mine să o-ndrepți, mereu, Spre casele tatălui meu!”

1 Regi 13:4

Auzind vorba omului, Ieroboam a fost cuprins, De furie. Mâna a-ntins Către altar și a strigat: „Să-l prindeți!” Dar, i s-a uscat – Îndată – brațul, iar apoi, N-a mai putut ca înapoi, Să și-l aducă, rămânând Întins, către altar cătând.

1 Regi 21:20

Ilie, la Ahab, s-a dus, Făcând precum Domnul a spus. Ahab, când l-a văzut că vine, La întrebat: „Ce vrei cu mine, Vrăjmașule? M-ai urmărit, Încât și-aicea m-ai găsit?” Ilie-a zis: „Te-am căutat Și iată-acum că te-am aflat. Prea bine știu că te-ai vândut Și numai rău tu ai făcut, În fața Domnului, mereu.

1 Regi 22:8

Al lui Israel împărat I-a zis atunci, lui Iosafat: „Mai este, în poporul meu, Un om prin cari, pe Dumnezeu, Noi am putea să-L întrebăm. De vrei, putem să îl chemăm. Eu îl urăsc pe omu-acel, Căci doar de rău vorbește el. Nimica bun, nu-mi prorocește. Acel om, Mica, se numește Și Imla este al lui tată.” „Cheamă-l pe Mica, de îndată” – Îi zise Iosafat. „E bine Să nu vorbești așa, când vine, Căci vreau – prin el – să aflu eu, Ce ne va spune Dumnezeu.”

2 Regi 1:9

Îndată, împăratu-a pus Un căpitan care s-a dus, Cu oamenii ce îi avea – Căci, peste cincizeci, stăpânea – Pân’ la Ilie. L-a găsit, Pe munte stând și i-a vorbit: „Hei tu, om al lui Dumnezeu! Te cheamă împăratul meu! Pogoară-te la el, cu mine!”

1 Cronici 21:8

Domnului, David i-a vorbit: „Mare păcat am săvârșit, Când acest lucru l-am făcut! Abia acuma am văzut, Că lucru-acesta este rău! Doamne, greșit-a robul tău! Iartă a sa nelegiuire, Căci a făcut-o fără știre! O Doamne, trebuie să-Ți spun Că am lucrat ca un nebun!”

2 Cronici 16:10

Asa, atunci, s-a mâniat Și-n temniță l-a aruncat Pe văzător, căci a-ndrăznit În acest fel să-i fi vorbit. Fiind furios pe văzător, Pe mai mulți oameni din popor, Asa, atunci, i-a apăsat, Căci era foarte supărat.

2 Cronici 25:16

Pe când prorocul mai vorbea, Îi zise: „Pleacă de la mine! Te-am făcut sfetnic eu, pe tine? Oare la mine ai venit Pentru că vrei să fii lovit?” Prorocu-a zis, când a plecat: „Acuma sunt încredințat Că Dumnezeu te-a părăsit Și astfel, fi-vei nimicit, Pentru că rău, tu te-ai purtat Iar de-al meu sfat, n-ai ascultat.”

Iov 33:27

În fața semenilor lui, Va cânta slavă Domnului Zicând: „Eu am păcătuit, Dar Domnul nu m-a pedepsit! Iată, dreptatea am călcat Și totuși, Domnul m-a iertat,

Psalmi 103:12

Cât de departe este pus Și răsăritul de apus, Atât de mult sunt depărtate Și făr’delegile aflate În mijlocul poporului.

Psalmi 51:16

Jertfe, dacă ai fi voit, Îți aduceam eu, negreșit. Dar jertfele ce se socot A fi drept ardere de tot, Ție nu-Ți plac. Precum se știe,

Psalmi 51:4

Doar împotrivă-Ți, negreșit, Și am făcut ce este rău. Știu însă că, din cerul Tău, Ai să rostești o judecată Și-aceasta dreaptă se arată.

Psalmi 51:6

Dar Tu, mereu, ai cercetat În inimi, pentru că dorești Ca adevărul să-l găsești În ele. Fă ca să pătrundă A-nțelepciunii blândă undă – Acum – și înlăuntrul meu,

Exodul 9:27

Grabnic, măritul Faraon Chemă pe Moise și Aron Și-n felu-acesta, le-a vorbit: „Iată că am păcătuit. Acuma văd, cu întristare, Că Dumnezeu dreptate are. Noi, vinovați, suntem: și eu, Precum și tot poporul meu.

Proverbe 25:12

Cel înțelept este privit Cu stimă și e prețuit Ca aurul cel mai curat, De către cel ce-a fost mustrat, Dacă omul acela are Urechile ascultătoare.

Proverbe 28:13

Cel cari greșeala-și tăinuiește Mereu, nicicând nu propășește; Dar dacă a mărturisit Și-apoi de rele s-a ferit, Atunci omul acela are Să dobândească îndurare.

Isaia 38:17

Chiar suferința ce-o-nduram, Spre mântuire o aveam. Tu o plăcere ai găsit, Să îmi scoți sufletul trudit, Din neagra groapă-a putrezirii, Să zboare peste-ntinsul firii Căci înapoia Ta, de-ndat’, Păcatul mi l-ai aruncat!

Isaia 43:24

Nu Mi-ai dat trestii aromate, Cari cu argint sunt îmbrăcate Și-apoi nici nu M-ai săturat Cu jertfele ce Mi le-ai dat. Dar tu, însă, M-ai chinuit Cu-al tău păcat. M-ai obosit Cu marea ta nelegiuire.

Isaia 44:22

Fărădelegea ta, ușor, Doar Eu ți-o șterg, ca pe un nor Și ca pe-o ceață-am risipit Păcatul ce l-ai făptuit. Vino la Mine, de îndat’, Pentru că te-am răscumpărat.”

Plângerile 3:32

Dacă pe cineva mâhnește, În urmă iar îi dăruiește – În bunătatea Lui cea mare – Nemărginita-I îndurare.

Levitic 20:10

Dacă se va-ntâmpla, vreodată, Cu o femeie măritată Ca să curvească cineva – Deci cu nevasta altcuiva – Omul acela, negreșit, Cu moartea, fi-va pedepsit. La fel, femeia dovedită Că a curvit, e pedepsită.

Levitic 24:17

Atunci când unul, bunăoară, Lovind pe altul, îl omoară, Acela care a lovit, Cu moartea, fi-va pedepsit.

Zaharia 3:4

Îngerul, însă, a vorbit Și-aste cuvinte le-a rostit: „Luați-i straiele murdare Pe cari le poartă!”, după care, S-a-ntors spre Iosua, de-ndată, Și i-a vorbit în ăst fel: „Iată, Nelegiuirile aflate, În tine, sunt îndepărtate Și te îmbrac cu straie care Se dovedesc de sărbătoare!”

Matei 14:10

Ci doar poruncă el a dat, Când își chemase slujitorul: „Vreau, lui Ioan Botezătorul, Capul să-i tai! Să-mi fie-adus!”

Luca 15:21

Fiul i-a zis: „Sunt vinovat! Știu, tată, c-am păcătuit, Față de tine, și-am greșit Și împotriva cerului. Iertare – pentru mine – nu-i, Căci m-am purtat ca un nemernic. Al tău fiu, să mă chem, nu-s vrednic!”

Luca 18:13

În ăst timp, vameșul ședea, Deoparte, și nu îndrăznea Nici să-și ridice ochi-n sus, Ci s-a bătut în piept și-a spus: „O, Doamne, Tu care ești Sfânt, Ai milă! Păcătos, eu sunt!”

Fapte 2:37

Ascultători-au fost pătrunși, De aste vorbe, și străpunși De ele-n inimi, s-au simțit, Căci ziseră: „Noi am greșit! Dar ce să facem, fraților?”

Evrei 9:26

Pentru că ar fi trebuit Să pătimească, ne-ncetat, De când lumea s-a-ntemeiat. Pe când acum, când a venit – Iată – al vremilor sfârșit, O dată doar S-a arătat Să șteargă orișice păcat, Drept jertfă când S-a dăruit.

1 Ioan 1:7

Dacă umblăm însă-n lumină – Căci El, lumină, e, deplină – Avem cu toții, părtășie, Unii cu alții și, se știe, Că sângele ce l-a vărsat Hristos – al Său Fiu – ne-a spălat De ale noastre mari păcate, Care, astfel, au fost iertate.

Revelația 1:5

Și-apoi de la Iisus Hristos – Cel care-i martor credincios, Cel care e întâi născut Din morți, Cel care e știut Că este Domnul tuturor, Adică a-mpăraților Care, în astă lume, sânt Și stăpânesc peste pământ! A Lui – Celui cari se vădește, Necontenit, că ne iubește, Celui cari, de al nost’ păcat, Cu al Său sânge, ne-a spălat,

1 Samuel 15:20

Saul i-a zis lui Samuel: „Pe Domnul, eu L-am ascultat Și a Lui cale am urmat, În tot ceea ce am făcut, Așa după cum am crezut. Pe-Agag, cel care-i împărat Peste-Amalec, eu l-am luat Și l-am adus, prins de război, Și cu desăvârșire-apoi – Întregul neam Amalecit – A fost, de mine, nimicit.

1 Samuel 15:30

Saul a zis, la rândul său: „Da! Am păcătuit, știu bine! Însă acum, vino cu mine, Să mă închin lui Dumnezeu. În față la poporul meu Și la bătrânii cei pe care Neamul lui Israel îi are – Te rog – dă-mi cinstea cuvenită, Cari e pentru-mpărat menită.”