1 Natan, de Domnu-a fost trimis – La David – și astfel, i-a zis: „Într-o cetate, se găseau Doi oameni cari, vecini, erau. Unul, mereu, s-a-mbogățit, Iar celălalt a sărăcit.
1 Domnul l-a trimis pe Natan la David. Acesta, ajungând la David, i-a zis: ‒ Într-o anume cetate trăiau doi oameni; unul era bogat, iar celălalt era sărac.
David îi zise, solului: „Mergi la Ioab și-astfel să-i spui: „Să nu te necăjești, cumva, Că s-a-ntâmplat așa ceva! Iată că sabia-l doboară Acum pe unu, și-l omoară Pe altu-apoi. Te întărește, Ia-ți oamenii și te pornește, Din nou, la luptă, căci vei bate – Cu oastea ta – acea cetate! Tu, solule, să îl veghezi, Mereu, și să-l îmbărbătezi!”
Va trebui ca să murim Și-asemeni apelor să fim Care sunt pe pământ vărsate Și nu se-adună, împărate. Ascultă dar, de sfatul meu: Află că Domnul Dumnezeu Nu caută, viața, s-o ia, Ci mai degrabă, Domnul vrea Ca omul care a fugit Să nu rămână izgonit, Din fața Lui. De-am cutezat
Dar preotul Țadoc a stat, Deoparte, și nu i-a urmat. Cei care nu s-au învoit Cu ei și nu i-au însoțit, Au fost: Benaia – omul care, Pe Iehoiada, tată-l are; Natan prorocul și Șimei; Urmați și de viteazul Rei, Cu toți vitejii cei pe care, David, în slujba sa, îi are.
În vremea ‘ceea, a venit Un om al Domnului, sosit Din Iuda, pentru că, pe el Îl trimisese la Betel, Tocmai cuvântul Domnului. În față la altarul lui, Ieroboam atunci ședea, Unde, tămâie, aducea.
Noian de zile au trecut Și-apoi, când trei ani s-au făcut, Cuvântul Domnului s-a dus Iar, la Ilie, și i-a spus: „Du-te pân’ la Ahab, căci vreau, Peste pământ, ploaie, să dau.”
Și-i spuse: „Scoală-te Ilie Și du-te la Nabot, în vie, La împăratul cel pe care Neamul lui Israel îl are. Ahab e-acolo, căci el vrea Ca via lui Nabot s-o ia.
La împărat, era o ceată De-ngrijitori, iar peste ea Mai mare-a fost Azaria. El este-al lui Natan fecior. Zabud fusese slujitor, Iar Solomon l-a așezat În rangul de slujbaș de stat. Zabud este acela care, Tot pe Natan, părinte-l are. Cu împăratul – negreșit – Prieten, el s-a dovedit.
Îngerul Domnului s-a dus, Pân’ la Ilie și i-a spus: „Scoală și du-te-n graba mare, În fața solilor pe care I-a trimis cel cari, împărat, Este-n Samaria aflat. Când înaintea lor sosești, În acest fel să le vorbești: „Nu este – și n-a fost, mereu – În Israel, un Dumnezeu? De ce mergeți la cel pe care, Drept dumnezeu, Ecronu-l are? De ce lui Bal-Zebub apoi, Vreți, întrebări, să-i puneți voi?
Faptele ce au fost făcute, De David, toate sunt trecute În cărțile lui Samuel, Natan, precum și Gad, la fel. Acești trei oameni, negreșit, A fi proroci s-au dovedit.
Isaia-n urmă a intrat La Ezechia și-a-ntrebat: „Ce au zis oamenii acei? De unde oare-s veniți ei?” „Sunt dintr-o țară-ndepărtată, Cari Babilon este chemată” – Răspunse el, către proroc.