2 Samuel 11:2 - Biblia în versuri 2014

² Era-ntr-o zi, mai către seară, Când David a ieșit afară, Ca să se plimbe. El avea Un obicei, căci se suia Pe-acoperișul casei sale, Ca să se plimbe-apoi, agale. Astfel, pe casă, s-a suit Și de acolo a zărit Cum o femeie se-mbăia. La chip, aceasta se vădea Foarte frumoasă ca să fie.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² Într-o seară, regele s-a ridicat din patul său și se plimba pe acoperișul palatului. De pe acoperiș a văzut o femeie foarte plăcută la înfățișare, care se îmbăia.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Într-o seară, regele s-a sculat de pe patul lui și se plimba pe acoperișul palatului. De acolo a observat o femeie foarte frumoasă care se îmbăia.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Într-o seară, Davíd s-a ridicat de pe pat. Când se plimba pe terasa palatului regal, a văzut de pe terasa casei o femeie care făcea baie. Femeia era foarte frumoasă la chip.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Într-o după-amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat și, pe când se plimba pe acoperișul casei împărătești, a zărit de acolo o femeie care se scălda și care era foarte frumoasă la chip.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Și a fost așa: La vremea serii David s‐a sculat din patul său și se plimba pe acoperișul casei împăratului. Și de pe acoperiș a văzut o femeie scăldându‐se și femeia era foarte frumoasă la vedere.

2 Samuel 11:2 Mawu Ofanana

Geneza 12:11

Până-n Egipt, puțin era, Iar înainte de-a intra, Nevestei sale, i-a vorbit: „Tu ești frumoasă. Negreșit,

Geneza 3:6

Femeia a mâncat din pom; Și-i dete și la al ei om, Iar el sărmanul, a mușcat, Și iată dar ce a urmat:

Geneza 34:2

Din tabără și s-a-ntâlnit Cu Sihem, fiul lui Hamor Hetitu-al țării domnitor. Cu toate că ea nu voia, Sihem, tot s-a culcat cu ea.

Geneza 39:6

Stăpânu-atuncea, i-a lăsat – Lui Iosif – tot ce-a câștigat, Ca el, de toate, să-ngrijească, Precum va ști și-o să voiască. Acum, o grijă mai avea: Doar să mănânce și să bea. Iosif era frumos la stat, Plăcut la chip și la purtat.

Geneza 6:2

Ai Domnului fii au văzut Că fetele oamenilor Frumoase sunt. În gândul lor, S-au hotărât și au plecat Și de neveste au luat, Pe cele care le-au plăcut.

2 Samuel 13:1

După ce toate s-au făcut, Iată ce s-a mai petrecut: David, un fiu, a căpătat, Cari, Absalom, a fost chemat. El, și o fiică, mai avea. Tamar, aceasta se numea, Și-n frumusețe, ne-ntrecută, Fusese. Ea a fost văzută De către-Amnon – alt fiu pe care, David în a sa casă-l are. Amnon, pe fată, a zărit-o Și foarte mult a îndrăgit-o.

2 Samuel 14:27

Lui Absalom, i s-au născut Trei fii; și-o fiică, a avut, Care, Tamar, era numită. Fata era deosebită, Fiind de-o frumusețe mare.

2 Samuel 4:5

Recab și Bana – amândoi – Pe la amiază-au mers apoi, La Iș-Boșet, care dormea – Așa precum obișnuia Întotdeauna – după masă.

2 Samuel 4:7

Pe împărat, ei l-au găsit Chiar în odaia de dormit, Iar după ce îl omorâră, I-au tăiat capul și fugiră

Iov 31:1

„Un legământ am încheiat Cu ochii mei și am jurat Că nicicând n-am să mi-i opresc, Când o fecioară-am să zăresc.

Psalmi 119:37

Abate ai mei ochi, mereu, De la lucrările deșarte! De ele, ține-mă departe! Doamne, asupra mea, veghează! Pe calea Ta, mă-nviorează!

Proverbe 19:15

Lenea-i ținutul somnului În care este cufundat Cel cari, trândav, s-a arătat, Iar sufletul care e moale, Cu greu, din somn, o să se scoale, Și foamea o să-l chinuiască.

Proverbe 31:30

E dezmierdarea-nșelătoare, Iar frumusețea-i trecătoare; Însă femeia cari, mereu, Teamă-a avut de Dumnezeu, Vrednică-i de-a fi lăudată.

Proverbe 6:25

Inima ta să n-o poftească, Cumva, pentru-a ei frumusețe. Cu-a pleoapelor bătăi răzlețe, Să nu te prindă-n mreaja ei.

Proverbe 7:8

Pe-o uliță, unde-și avea – La colțu-i – casă, o străină. El a cotit-o prin grădină, Spre casa acelei femei, Grăbindu-se spre ușa ei.

Ieremia 19:13

Casele împăratului Și-ale Ierusalimului Au să ajungă necurate, Ca și Tofetul. În cetate, Aceeași soartă vor avea Și cele-n cari se aducea – Pe-acoperișurile lor – Tămâie-n cinstea Baalilor Precum și-n cinstea cerului Și-a-ntregii oști ce este-a lui, Sau se turna câte-o măsură Din jertfa pentru băutură, Spre a cinsti alți dumnezei, Străini de oamenii acei.”

Matei 10:27

Ceea ce-n beznă vă spun Eu, Să spuneți, la lumină, vreau. Ceea ce-n șoaptă s-a vorbit, Trebuie propovăduit De la-nălțimea caselor.

Matei 24:17

În ce-i privește pe aceia Care găsiți, atunci, fi-vor Pe-acoperișul caselor, Să nu coboare ca să-și ia Lucruri din casă, ci să stea Acolo unde-au fost surprinși.

Matei 5:28

Dar Eu vă spun: a preacurvit Acela care a poftit Femeile, privind numa’ – A preacurvit, cu inima.

Fapte 10:9

În ziua ce-a urmat, în zori, Pe când ceata de slujitori, De Iope, se apropia, Cam pe la ceasu-al șaselea, Petru, pe casă, s-a suit, Ca să se roage, liniștit.

Deuteronom 22:8

O casă nouă, când zidești, Cu-n pălimar să-mprejmuiești Acoperișul, căci de are Ca, de pe ea – din întâmplare – Să cadă-un lucrător din cei Aduși pentru zidirea ei, Vina de sânge nu va sta, Atuncea, peste casa ta.

Deuteronom 5:21

Să nu poftești ce e al său: Să nu poftești la casa lui, Nici la nevasta omului; Să nu poftești, în gândul tău, Roabă sau rob, ori boul său; Măgarul lui, să nu-l poftești Și-asemenea, să nu dorești Vreun lucru care e al său – Care-i al seamănului tău.”

1 Petru 4:7

Iată sfârșitul tuturor – Al tuturor lucrurilor – Este aproate. Deci să știți, Ca înțelepți, mereu, să fiți, Și doar în rugăciune, voi Trebuie să vegheați apoi.

1 Ioan 2:16

Cele ce-n lume se găsesc – Deci pofta pământească-a firii, A ochilor, sau a privirii Și lăudăroșenia care, Mereu, e pe-a vieții cărare – Nu izvorăsc din Tatăl Sfânt: Ci sunt lumești, de pe pământ.

1 Samuel 9:25

De pe-nălțime, înapoi, Către cetate-au mers apoi, Unde, pe casă, s-au urcat Și amândoi de vorbă-au stat.