10 Îndată, slujitori s-au dus, La David și astfel, i-au spus: „Urie nu te-a ascultat, Căci, către casă, n-a plecat.” David, când l-a chemat, la el, Pe Urie, i-a zis, astfel: „Nu vii tu, oare, de pe drum? De ce nu te-ai întors acum, La casa ta, să-ți întâlnești Nevasta și să te-odihnești?”
10 I-au făcut cunoscut lui Davíd: „Uría nu a coborât la el acasă”. Davíd i-a zis lui Uría: „Nu vii tu, oare, din călătorie? De ce nu ai coborât acasă la tine?”.
10 Au dat de știre lui David despre aceasta și i-au spus: „Urie nu s-a coborât la el acasă.” Și David a zis lui Urie: „Nu vii tu oare din călătorie? Pentru ce nu te-ai coborât acasă?”
10 Și au spus lui David, zicând: Urie nu s‐a pogorât la casa lui! Și David a zis lui Urie: Oare n‐ai venit de la drum? De ce nu te‐ai pogorât la casa ta?
Urie zise: „Nu puteam, Să merg acasă, când știam Cum că chivotul Domnului Și oastea Israelului, Cu cea din Iuda-n corturi șade. Nu pot să fac, ce nu se cade. Când domnul meu Ioab – și-ai lui – Stau peste fața câmpului, Cum te gândești că aș putea, Să intru eu, în casa mea? Află-mpărate că nu vreau Nici să mănânc și nici să beau! De-asemenea, nu voi putea Să intru la nevasta mea, Căci știu că toți ai mei fârtați, Pe câmp, în corturi, sunt aflați. Viu este împăratul meu Și al tău suflet, însă eu – Lucrul acesta – n-am de gând Ca să-l înfăptuiesc, nicicând!”
Porunca împăratului, N-a împlinit-o: nu s-a dus Acasă – precum i s-a spus – Ci el, la porți, a poposit, Unde, în urmă, a dormit, Cu oameni-mpăratului, Care ședeau la poarta lui.
Natan, de Domnu-a fost trimis – La David – și astfel, i-a zis: „Într-o cetate, se găseau Doi oameni cari, vecini, erau. Unul, mereu, s-a-mbogățit, Iar celălalt a sărăcit.