Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 10:8 - Biblia în versuri 2014

8 Când Amoniții i-au zărit, În mare grabă au ieșit Și-n linie – pentru război – S-au așezat cu toți apoi, Chiar lângă poarta de intrare, Pe cari cetatea lor o are. Oastea din Siria luată, În câmp fusese așezată, Căci la un loc s-au adunat Cei cari din Țoba au plecat, Cei de la Maca, din Rehob, Precum și cei veniți din Tob.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Fiii lui Amon au ieșit, ocupându-și pozițiile de luptă la intrarea porții, în timp ce arameii din Țoba și Rehob, bărbații din Tob și cei din Maaca s-au așezat separat în câmp.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Amoniții au ieșit din oraș și și-au ocupat pozițiile de luptă în fața porții. În acest timp, arameii din Țoba și din Rehob, luptătorii din Tob și cei din Maaca și-au pregătit armata în câmp deschis.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Fiii lui Amón au ieșit și s-au așezat în linie de luptă la intrarea porții. Aramèii din Țobá și din Rehób și oamenii din Tob și din Maáca erau deoparte în câmpie.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Fiii lui Amon au ieșit și s-au așezat în șiruri de bătaie la intrarea porții; sirienii din Țoba și din Rehob și oamenii din Tob și din Maaca erau deoparte, în câmpie.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Și copiii lui Amon au ieșit și s‐au rânduit de bătaie la intrarea porții. Și sirienii din Țoba și din Rehob și bărbații din Tob și din Maaca erau deoparte pe câmp.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 10:8
13 Mawu Ofanana  

Toți Amoniți-au priceput Cum că prin ceea ce-au făcut, Ajuns-au ca, urâți, să fie, De-a lui Israel seminție. De-aceea, oameni și-au tocmit Și de război s-au pregătit, Iar pedestrimea adunată, Din Siria a fost luată. Erau la douăzeci de mii Dintre ai Siriei copii. Unii, din Bet-Rehob, veneau; Alții, din Țoba, se trăgeau; De la cel care-nscăunat A fost, în Maca, împărat, O mie de oșteni chemară, Iar doisprezece mii luară Dintre aceia care sânt Aflați pe-al Tobului pământ.


David fusese înștiințat De tot ceea ce s-a-ntâmplat, Și-astfel Ioab – acela care, Peste oștiri era mai mare – Trimis a fost, în contra lor, Cu oștile Evreilor. Cei care, cu Ioab, erau, Oameni viteji, se dovedeau.


Ioab a înțeles, de-ndat’, Ce luptă are de purtat, Știind că se va bate-apoi, Și înainte și-napoi. O ceată-atuncea, și-a ales Și pe-acei oameni i-a trimes, În contra Sirienilor.


În urma lui, apoi, venea Elifelet, acela care, Pe Ahasbai, părinte-l are. El era fiu de Macatit. Urmează Eliam, venit Din Ghilo. El este cel care, Pe-Ahitofel, părinte-l are.


El, niște oameni, a avut Și cap al cetei s-a făcut, În vremea-n care a venit David, de a măcelărit Oștirile stăpânului Ce îl avea. Cu ceata lui, El, la Damasc, a alergat Și-o vreme-apoi, acolo-a stat.


Treizeci și două mii de cară Au mai tocmit și mai luară Pe cel cari fost-a așezat, Atunci, în Maca, împărat. În jurul împăratului, S-a strâns întreg poporul lui. La ei s-au mai adăugat Și Amoniții, de îndat’, Căci din cetăți ei au ieșit Și de război s-au pregătit.


Când Amoniții i-au zărit, În mare grabă au ieșit Și-n linie – pentru război – S-au așezat cu toți apoi, Chiar lângă poarta de intrare, Pe cari, cetatea lor o are. Toți cei care i-au sprijinit, În câmp s-au dus și-au poposit.


În acel timp, Ghedalia, La Mițpa, tabăra-și avea. În mare grabă, pân’ la el S-au dus, atuncea, Ismael – Acela care îl avea, Drept tată, pe Netania – Cu Iohanan – acela care, Pe Careah, părinte-l are. Fiul lui Tanhumet, numit Seraia, i-a mai însoțit. I-au mai avut însoțitori Și pe ai lui Efai feciori. Oameni-aceștia se vădeau Că din Netofa se trăgeau. Mai merse la Ghedalia, Atuncea, și Iazania, Fiul lui Macatit. Cu ei, S-au dus și oamenii acei Ce se aflau în slujba lor.


Bărbați-aceia s-au suit Pe munte și au iscodit Țara, așa cum s-a cerut. Ei, cercetare, au făcut, De la pustia Țin pornind Și-n urmă, la Rehob sosind, Care se află așezat Pe-un drum ce duce la Hamat.


Înspre Ebron se îndreptau, Rehob și Cana și Hamon, Ieșind în urmă la Sidon.


Așer, nici el, n-a izgonit Pe cei care au locuit În Aco, în Sidon și-Ahlab. S-a dovedit că este slab, Și nici pe cei ce-au locuit La Helba, nu i-a izgonit, Nici pe cei ce-n Afic erau, Sau care în Aczib ședeau. Cei ce-n Rehob erau aflați, De-asemeni, n-au fost alungați,


Iefta, atuncea, a fugit De frații lui și-a locuit În țara Tob. Cu el erau Doar oameni care se vădeau A fi de căpătâi lipsiți. Cu toți erau nedespărțiți; La Iefta, ei se adunau Și împreună se plimbau.


Războiu-acela se-ntețea Și tot mai crâncen devenea. Bătrânii care i-a avut Al Galaadului ținut, În țara Tob, grabnic, s-au dus – La Iefta – și așa i-au spus:


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa