Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 10:6 - Biblia în versuri 2014

6 Toți Amoniți-au priceput Cum că prin ceea ce-au făcut, Ajuns-au ca, urâți, să fie, De-a lui Israel seminție. De-aceea, oameni și-au tocmit Și de război s-au pregătit, Iar pedestrimea adunată, Din Siria a fost luată. Erau la douăzeci de mii Dintre ai Siriei copii. Unii, din Bet-Rehob, veneau; Alții, din Țoba, se trăgeau; De la cel care-nscăunat A fost, în Maca, împărat, O mie de oșteni chemară, Iar doisprezece mii luară Dintre aceia care sânt Aflați pe-al Tobului pământ.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Fiii lui Amon au văzut că se făcuseră nesuferiți lui David. Atunci ei au plătit douăzeci de mii de pedestrași aramei din Bet-Rehob și din Aram-Țoba, pe regele din Maaca, împreună cu o mie de luptători și încă douăsprezece mii de luptători dintre bărbații din Tob, ca să vină să lupte pentru ei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Văzând că se făcuseră urâți lui David, amoniții au plătit douăzeci de mii de luptători care mergeau pe jos din armata arameilor existentă în Bet-Rehob și în regatul arameu al Țobei, ca să îl ajute (împotriva lui David). A solicitat și regelui din Maaca un ajutor format din o mie de luptători și încă douăsprezece mii de luptători adunați dintre bărbații din Tob.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Fiii lui Amón au văzut că au devenit urâți de Davíd. I-au tocmit pe araméii de la Bet-Rehób, pe araméii din Țobá – douăzeci de mii de pedestrași – și pe regele din Maáca – o mie de oameni – și pe oamenii din Tob – douăsprezece mii de bărbați.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Fiii lui Amon, văzând că se făcuseră urâți lui David, au tocmit douăzeci de mii de pedeștri de la sirienii din Bet-Rehob și de la sirienii din Țoba, o mie de oameni de la împăratul din Maaca și douăsprezece mii de oameni de la oamenii din Tob.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și copiii lui Amon au văzut că au căzut în miros urât la David, și copiii lui Amon au trimis și au tocmit pe sirienii de la Bet‐Rehob și pe sirienii de la Țoba, douăzeci de mii de bărbați pedeștri, și pe împăratul din Maaca cu o mie de bărbați și pe bărbații din Tob, douăsprezece mii de bărbați.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 10:6
24 Mawu Ofanana  

Iacov, apoi, a cuvântat: „Simeon! Levi! Ați lovit Cetatea. M-ați nenorocit! Acuma vom fi urmăriți De Canaaniți și Feresiți! Acei ce-n țară locuiesc, Ne vor urî! Eu stăpânesc Peste un număr foarte mic De oameni. N-am să pot, nimic, În contra lor, să întreprind, Când ei se vor uni, voind Ca să răzbune ce-ați făcut. Atuncea eu voi fi bătut, Oștirea mea va fi zdrobită, Iar casa-mi fi-va nimicită!”


David fusese înștiințat De tot ceea ce s-a-ntâmplat Și niște oameni a trimis În fața lor, prin cari le-a zis: „La Ierihon să vă opriți Și-acolo să v-adăpostiți Pân’ vă va crește barba iar, Și-apoi să vă întoarceți dar.”


David fusese înștiințat De tot ceea ce s-a-ntâmplat, Și-astfel Ioab – acela care, Peste oștiri era mai mare – Trimis a fost, în contra lor, Cu oștile Evreilor. Cei care, cu Ioab, erau, Oameni viteji, se dovedeau.


Când se întoarse înapoi, Ahitofel l-a sfătuit: „Eu cred că este potrivit, Să intri-acum, în casa-n care Se află-acele țiitoare, Pe cari, de pază le-a lăsat David, atunci când a plecat. Du-te la ele și să știi Că vei ajunge ca să fii Urât, de tatăl tău. Astfel, Va ști întregul Israel Că ești urât de al tău tată, Și se vor întări, de-ndată, Brațele celor ce-ți slujesc. Așa să faci, te sfătuiesc!”


În urma lui, apoi, venea Elifelet, acela care, Pe Ahasbai, părinte-l are. El era fiu de Macatit. Urmează Eliam, venit Din Ghilo. El este cel care, Pe-Ahitofel, părinte-l are.


Aur și-argint, el a luat, Din Siria; a mai prădat Moabul, căci l-a biruit. Ai lui Amon fii au venit La rând apoi, căci i-a bătut. Aceeași soartă au avut Și Filistenii și-Amalec Și toți aceia care trec Ai lui Hadadezer, cel care, Părinte, pe Rehob, îl are, Și care fost-a împărat, Fiind la Țoba-nscăunat.


Pe cel chemat Hadadazer (Sau altfel spus, Hadarezer) David – în urmă – l-a bătut. Tatăl pe care l-a avut, Era Rehob și împărat – Hadadezer – în Țoba-a stat. Aceste lucruri s-au făcut, Atuncea când David a vrut Ca peste râul Eufrat, Stăpân să fie așezat.


Când Sirienii au văzut Tot ceea ce s-a petrecut, O oaste mare-au pregătit Și-n mare grabă au venit, Pân’ la Hadadezer, să-i dea Sprijin, îl lupta ce-o ducea. Îndată, David i-a bătut, Și mulți, atuncea, au căzut Din rândul Sirienilor, Fiind numărul morților – Dintre ai Siriei copii – De douăzeci și două mii.


El, niște oameni, a avut Și cap al cetei s-a făcut, În vremea-n care a venit David, de a măcelărit Oștirile stăpânului Ce îl avea. Cu ceata lui, El, la Damasc, a alergat Și-o vreme-apoi, acolo-a stat.


Pentru că Domnul a făcut Să se audă-nentrerupt, Un vuiet de oștire mare, De călărime și de care. Când Sirieni-au auzit Vuietu-acela, s-au gândit: „Mai marele lui Israel Are alăturea de el, Pe cel ce este împărat Peste Hetiți încoronat, Și pe-mpărații cei pe care Țara Egiptului îi are. În contra noastră, împreună, Toți vor veni, să ne răpună.”


Toți împărații se adună, Ca să pornească împreună.


Și-n felu-acesta le-au vorbit: „Iată că ne-ați nenorocit! Deci să vă vadă Domnul, vrem, Și să vă judece! Suntem Urâți acum, în fața lui – În fața Faraonului – Și a slujbașilor ce-i are. Iar în necazu-acesta mare, Voi ne-ați vârât, prin ce ați spus Și ce-ați făcut! Acum ați pus O sabie, în mâna lor, Ca să omoare ăst popor!”


La ceartă, să nu te grăbești, Ca la sfârșit să te trezești Că nu mai știi ce să te faci Și nevoit să fii să taci, Când are să se repezească Aproapele-ți să te-ocărască.


În acel timp, Ghedalia, La Mițpa, tabăra-și avea. În mare grabă, pân’ la el S-au dus, atuncea, Ismael – Acela care îl avea, Drept tată, pe Netania – Cu Iohanan – acela care, Pe Careah, părinte-l are. Fiul lui Tanhumet, numit Seraia, i-a mai însoțit. I-au mai avut însoțitori Și pe ai lui Efai feciori. Oameni-aceștia se vădeau Că din Netofa se trăgeau. Mai merse la Ghedalia, Atuncea, și Iazania, Fiul lui Macatit. Cu ei, S-au dus și oamenii acei Ce se aflau în slujba lor.


Iată că simbriașii Lui – Adică ai Egiptului – Sunt ca vițeii îngrășați Și-n al lui mijloc sunt aflați. Dar ei dau dosul, lasă tot Și fug, pentru că nu mai pot, În nici un fel, piept a mai ține. Asupra lor, iată că vine Ceasul și clipa pedepsirii, Căci zi e, a nenorocire!


Iair – feciorul lui Manase – În stăpânire-atunci luase Ținutu-Argob, pân’ la hotare, Cu țările acelea care Sunt ale Gheșuriților Și ale Macatiților, Punând apoi, numele lui, Cetăților Basanului, Încât știut e al lor șir, Drept târgurile lui Iair.


Iefta, atuncea, a fugit De frații lui și-a locuit În țara Tob. Cu el erau Doar oameni care se vădeau A fi de căpătâi lipsiți. Cu toți erau nedespărțiți; La Iefta, ei se adunau Și împreună se plimbau.


Războiu-acela se-ntețea Și tot mai crâncen devenea. Bătrânii care i-a avut Al Galaadului ținut, În țara Tob, grabnic, s-au dus – La Iefta – și așa i-au spus:


Nimeni, atunci, nu a venit, Cetatea s-o fi izbăvit, Căci cei ce în Sidon erau, La depărtare se aflau. Cei ce-n cetate au șezut, Cu nimenea nu au avut Vreo legătură, ci erau Singuri și-n pace viețuiau. Cetatea se-nălța în vale, Iar de urmezi a văii cale, Se vede Bet-Rehobu-n zare, La o distanță foarte mare. Fiii lui Dan au ridicat Cetatea iar; s-au așezat Apoi, în ea, de-au locuit,


În Israel, s-au auzit Zvonuri, cari astfel au vorbit: „Iată că Saul i-a bătut Pe Filisteni, și-i de știut Cum că poporul Israel, Urât ajunse-n acest fel, A fi, de către neamul lor.” Întreg neamul Evreilor, Către Ghilgal a apucat – Unde era Saul aflat –


Achiș era-mpăratul lor, Și-n David, el se încredea, Iar în al său gând, își zicea: „David – așa cum am văzut – Urât, acuma, s-a făcut, Față de-ntregul Israel. Tocmai de-aceea, cred că el Rămâne-n Gat și-are să fie, În slujba mea, pentru vecie.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa