6 „Pe la Ghilboua, am trecut” – Omul a zis – „și l-am văzut Pe Saul, care – obosit – În suliță s-a sprijinit. Aproape-n urma lui veneau Vrăjmașii care-l urmăreau.
6 Tânărul care l-a înștiințat a răspuns: ‒ S-a întâmplat să mă aflu pe muntele Ghilboa, unde l-am văzut pe Saul, sprijinit pe sulița sa, în timp ce carele și călăreții îl ajungeau din urmă.
6 Tânărul a răspuns: „Eram pe muntele Ghilboa. Acolo l-am văzut pe Saul care se sprijinea pe lancea lui; iar carele și călăreții inamicului veneau din ce în ce mai aproape de el.
6 Tânărul care-i povestea a răspuns: „Din întâmplare am venit pe muntele Ghilbóa; Saul era rezemat de sulița lui, iar carele și călăreții erau aproape să-l ajungă.
6 Și tânărul care-i aducea aceste vești a răspuns: „Am venit din întâmplare pe muntele Ghilboa și Saul stătea rezemat în sulița lui, și carele și călăreții erau aproape să-l ajungă.
6 Și tânărul care‐i spusese a zis: Treceam din întâmplare pe muntele Ghilboa și, iată, Saul era rezemat pe sulița sa și, iată, care și călăreți îl urmăreau aprig.
Munți din Ghilboua! Peste voi, Rouă să nu cadă, nici ploi! De-acum și până-n veșnicie, Câmpii, pe voi, să nu mai fie, Să nu mai dea pârga pe care O dăm drept dar, pentru mâncare! Pentru că iată, aruncate, Acolo-s scuturile toate Pe cari vitejii le-au purtat. Scutul lui Saul e-aruncat, Parcă n-ar fi asupra lui, Aflat, uleiul Domnului.
Toți Filistenii s-au unit Și la Sunem au poposit. Saul, alăturea de el, A strâns întregul Israel. Către Ghilboua ei s-au dus Și-acolo, tabăra, și-au pus.
Priviți în urmă, după el: Dacă chivotul o s-apuce Pe drumu-acela care duce Înspre Bet-Șemeș, să știți voi Că se întoarce înapoi, În țara și la casa lui. Vom ști că mâna Domnului E cea care ne-a făcut rău, Pentru acest chivot al Său. Dacă chivotul nu se duce Spre casa lui, ci o s-apuce Pe un alt drum, vom ști apoi Căci cel ce ne-a lovit pe noi, Nu este Domnul. Negreșit, Atuncea ăst rău a venit, În țară, peste fiecare, Doar dintr-o simplă întâmplare.”