Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 1:23 - Biblia în versuri 2014

23 Saul și Ionatan, cei care Uniți au fost, fără-ncetare, În timpu-n care au trăit, Iată că nu s-au despărțit Nici chiar când moartea i-a luat. Căci mai ușori, s-au arătat, Decât sunt vulturii, vreodată. De-asemenea, mai tari sunt, iată, Decât sunt puii cei de lei. Cine se-aseamănă, cu ei?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

23 Saul și Ionatan, care, în viață, s-au iubit și s-au plăcut, nici măcar în moarte n-au fost despărțiți. Erau mai iuți decât vulturii și mai puternici decât leii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 Saul și Ionatan – cei care atunci când trăiau, s-au iubit și s-au agreat – nici măcar în moarte nu au fost despărțiți. Erau mai rapizi decât vulturii; și aveau o forță mai mare decât a leilor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 Saul și Ionatán, amabili și gentili, nici în viață, nici în moarte nu s-au despărțit; erau mai ușori decât vulturul, mai puternici decât leul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 Saul și Ionatan, care s-au plăcut și s-au iubit în timpul vieții lor, n-au fost despărțiți nici la moarte; erau mai ușori decât vulturii, mai tari decât leii.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

23 Saul și Ionatan, prea iubiți și plăcuți în viețile lor, chiar și în moartea lor nu s‐au despărțit. Erau mai iuți decât vulturii, mai tari decât leii.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 1:23
14 Mawu Ofanana  

Voi, fiicele din Israel, Plângeți acuma, după el! Plângeți pe-al vostru împărat – Pe Saul – care v-a-mbrăcat În stacojiu, necontenit, Și care a împodobit, Cu aur, straiul de pe voi!


Acolo-alăturea de ei, Erau feciorii Țeruei: Ioab, întâiul s-a chemat, De Abișai era urmat, Iar cel din urmă este cel Cari se numise Asael. Acesta fost-a, bunăoară, Iute ca și o căprioară.


De-un alt bărbat a fost urmat, Care, Benaia, s-a chemat. Benaia este-acela care, Pe Iehoiada, tată-l are Și se trăgea din Cabțeel. Un om viteaz fusese el, Făr’ ai ajunge pe cei care, Mai înaintea sa, îi are. Mari fapte, el a săvârșit, Fiind viteaz și renumit. Uciși au fost, de către el, Doi fii avuți de Ariel, Cel ce-n Moab a fost născut. Odată, când a început Să ningă și s-a pus zăpadă, Benaia s-a-ntâmplat să vadă Cum un leu mare a căzut În groapa care s-a făcut Pentru a strânge apă-n ea. Și-a scos, îndată, sabia Și-n groapă el s-a pogorât, Unde, pe leu, l-a omorât.


Viteji Gadiți se mai iviră, Pe David de-l mai însoțiră. La cetățuia din pustie, Cu David, ei au vrut să fie, Pentru că oamenii acei Viteji erau, ca niște lei, Și iuți ca niște căprioare. Cu scut și suliți, fiecare, Mereu, fuseseră-narmați Și-n luptă erau încercați.


Corăbii iuți, ele-au trecut, Vulturi căzând din zborul lor Peste uimirea prăzilor.


Leul, viteaz între-animale, Pășește curajos pe cale Și nicicând nu va da ‘napoi;


Dulceață-n cerul gurii are, Iar din ființa lui răsare Un farmec, nemaiîntâlnit. Așa este al meu iubit. Și tot așa am să-l văd eu, Neîncetat, pe scumpul meu, Vouă vă spun, fiice pe care Ierusalimul meu le are!”


„Nimicitoru-naintează, Așa precum norii brăzdează Cerul întreg. Carele lui, Asemeni sunt vârtejului, Iar caii săi mai ușori sânt, Decât sunt vulturii, în vânt!” „O, vai are a fi de noi, Căci suntem prăpădiți apoi!”


Mai iuți decât se dovedeau Vulturii cerului erau Aceia ce ne-au prigonit. Pe munți și văi, ne-au fugărit. Chiar și-n pustie ne-au cătat, Căci ne-au pândit neîncetat.


După porunca Domnului, Din marginea pământului Un neam pornește-apoi și vine Să cadă-n urmă, peste tine, Cu zbor de vultur. Va avea O limbă, pe cari nimenea – Dintre ai tăi – n-au s-o dezlege Ca să o poată înțelege;


A șaptea zi nu se sfârșise, Căci înserarea nu venise. Soarele încă n-a apus, Atunci când la Samson s-au dus Locuitorii din cetate, Să-i dea răspunsurile-aflate, La ghicitoare, negreșit. Când îl găsiră, i-au vorbit: „Mai dulce decât mierea, oare, Ce poate fi? Sau ce-i mai tare, Decât e leul, în putere?” Când s-a făcut, apoi, tăcere, Samson a zis: „N-ați fi aflat Răspunsul, de n-ați fi arat Alături de juncana mea. N-ați ști, de nu v-ar fi spus ea.”


David, cu Saul, a vorbit, Iar Ionatan l-a auzit. S-a dus la ei și l-a văzut Și-apoi, pe David, l-a plăcut. Cu sufletul, s-a alipit De David și l-a îndrăgit.


Când Ionatan l-a auzit, A zis: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri, căci tatăl meu, Nimic nu face până când Îmi spune ce și-a pus în gând. De ce să îmi ascundă, oare, Faptul că vrea să te omoare? Stai liniștit – atât îți zic – Căci n-ai ca să pățești nimic!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa