Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Samuel 1:21 - Biblia în versuri 2014

21 Munți din Ghilboua! Peste voi, Rouă să nu cadă, nici ploi! De-acum și până-n veșnicie, Câmpii, pe voi, să nu mai fie, Să nu mai dea pârga pe care O dăm drept dar, pentru mâncare! Pentru că iată, aruncate, Acolo-s scuturile toate Pe cari vitejii le-au purtat. Scutul lui Saul e-aruncat, Parcă n-ar fi asupra lui, Aflat, uleiul Domnului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

21 O, munți ai Ghilboei! Să nu mai fie nici rouă și nici ploaie peste voi, și nici câmpii pentru darurile de mâncare! Căci acolo a fost profanat scutul vitejilor, scutul lui Saul, care nu mai este uns cu ulei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 «O, voi, munți ai Ghilboei! Nici roua și nici ploaia să nu mai cadă peste voi! Nici recolte pe câmpiile voastre să nu mai aveți pentru darurile de mâncare! Pentru că acolo au fost profanate scuturile vitejilor – scutul lui Saul care nu va mai fi uns cu ulei.»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 Munți din Ghilbóa! Nici rouă, nici ploaie [să nu cadă] peste voi! Să nu fie peste voi nici ogoare [care să vă dea rod] pentru darul ridicat! Căci acolo au fost profanate scuturile vitejilor; scutul lui Saul, niciodată uns cu untdelemn,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 Munți din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă pe voi! Să nu fie pe voi nici câmpii care să dea pârgă pentru darurile de mâncare! Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor, scutul lui Saul, ca și când n-ar fi fost uns cu untdelemn.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

21 Munți ai Ghilboaei, nici rouă nici ploaie să nu fie peste voi, nici câmpii de daruri ridicate! Căci acolo a fost pângărit scutul vitejilor, scutul lui Saul, neuns cu untdelemn.

Onani mutuwo Koperani




2 Samuel 1:21
14 Mawu Ofanana  

Neamul de Filisteni, apoi, A început un nou război, Cu Israelul. L-au bătut, Și-apoi, să fugă l-au făcut. Și mulți bărbați, din Israel, Pieriră în războiu-acel, Pe-un munte-n care au fugit Și cari, Ghilboua, s-a numit.


A doua zi, oastea pe care Neamul de Filisteni o are, S-a dus, pe morți, să-i jefuiască Și straiele să le răpească. Sus, pe Ghilboua, l-au găsit Pe Saul care a murit Alături de cei trei feciori, Precum și de-ai săi slujitori.


Gâtul ți l-am asemuit Cu turnul ce a fost zidit De David, cu o casă-n care Arme sunt puse, spre păstrare. Scuturi atârnă de-al său vreji Și sunt doar scuturi de viteji; O mie fost-au numărate Și-s numai de viteji purtate.


Ei întind masa și se-așează, În timp ce străjile veghează. În jurul mesei, cu toți stau, Mănâncă liniștiți și beau… Însă de-odat’, s-a auzit Un strigăt care-a poruncit: „Sus voievozi, și fiecare Să-și ungă scutul ce îl are!”


Astfel, am să o pustiesc. N-o să mai fie curățată Și nici nu va mai fi săpată. Vor crește-n vie numai spini Și tufele de mărăcini, Căci n-am să las norii să dea, Un strop de ploaie, peste ea.”


Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Când a venit ziua în care Ajuns-a ca să se pogoare În locuința morților, Drumul am dat bocetelor Și jale-n jur am răspândit. Adâncul l-am acoperit, Iar apele râurilor Opritu-le-am în matca lor. Libanul, Eu l-am întristat Și toți copacii s-au uscat, Pe-ntreg întinsul câmpului – Și toate, din pricina lui.


Din tinerețe. A-ncetat, De tot, darul acela care Fusese dat pentru mâncare – Având alături o măsură Din jertfa pentru băutură – Dar care trebuia adus Și-n Casa Domnului depus.


De nu se-ntoarce înapoi Și de nu Se căiește-apoi? Sau cine știe, de cumva, Nu lasă-n urma Lui, ceva? Poate o binecuvântare, Ori niște daruri de mâncare Sau poate că și o măsură Din jertfa pentru băutură, Pentru Cel care, tot mereu, Vă este Domn și Dumnezeu.


Îngerul Domnului, de sus – Din ceruri – a venit și-a spus: „Voi, pe Meroza-l blestemați, Pe cei care-s cu el aflați! Să-i blestemați pe-aceia care, Locuitori, Meroza-i are, Căci nici unul nu a venit Și-n ajutor, nu i-au sărit Lui Dumnezeu, ca-n rând să fie, Cu cei ce-s plini de vitejie!”


Într-o sticluță, Samuel Avut-a untdelemn. Astfel, De Saul s-a apropiat Și pe-al său cap l-a revărsat. Apoi l-a sărutat și-a spus: „Nu te-a uns Domnul, spre-a fi pus Drept căpetenie astfel, Peste întregul Israel, Peste poporul Domnului Cari este moștenirea Lui?


Neamul de Filisteni, apoi, A început un nou război, Cu Israelul. L-au bătut Și-apoi, să fugă, l-au făcut. Și mulți bărbați, din Israel, Pieriră în războiu-acel, Pe-un munte-n care au fugit Și cari, Ghilboua, s-a numit.


A doua zi, oastea pe care Neamul de Filisteni o are, S-a dus, pe morți, să-i jefuiască Și straiele să le răpească. Sus, pe Ghilboua, l-au găsit Pe Saul, care a murit Alături de cei trei feciori, Precum și de-ai săi slujitori.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa