Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Regi 7:7 - Biblia în versuri 2014

7 În felu-acesta au gândit Și-nspăimântați, ei au fugit, Lăsându-și corturile mari Și cai și care și măgari, Zorindu-se să izbutească, Doar viața să și-o izbăvească.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Astfel, în amurg, ei s-au ridicat și au fugit, părăsindu-și corturile, caii și măgarii. Au lăsat tabăra așa cum era și au fugit ca să-și scape viața.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Astfel, la apusul soarelui, arameii au plecat și au fugit, abandonându-și corturile, caii și măgarii. Au lăsat tabăra așa cum era; și au fugit ca să își salveze viața.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 S-au ridicat și au fugit în amurg. Au părăsit corturile, caii și măgarii în tabără așa cum erau. Și au fugit ca să-și salveze viața.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Și s-au sculat și au luat-o la fugă în amurg. Și-au lăsat corturile, caii și măgarii, tabăra așa cum era și au fugit ca să-și scape viața.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și s‐au sculat și au fugit în amurg și au lăsat corturile lor și caii lor și măgarii lor și tabăra, cum era, și au fugit ca să‐și scape viața.

Onani mutuwo Koperani




2 Regi 7:7
18 Mawu Ofanana  

Dacă un car se aducea, El, în argint, se prețuia, Iar sicli care s-au plătit, La șase sute s-au vădit. Aceiași negustori erau Cei care, cai, le aduceau Și împăraților aflați, Peste Hetiți, încoronați Și-asemeni și celor pe care, În frunte, Siria îi are.


Au căutat ca fiecare, Pe cel ce-n fața sa îl are, Să îl lovească-nverșunat. Toți Sirienii s-au speriat Și îngroziți ei au fugit, Iar Israel i-a urmărit. Chiar Ben-Hadad s-a-nspăimântat Și pe un cal s-a aruncat. Câțiva oșteni l-au însoțit Și-n felu-acesta, au fugit, Scăpându-și viața. După el,


Spaima, în suflet, i-a rămas Și-l urmărește, pas cu pas.


De-asemenea, calul nu poate Ca să aducă chezășie Că biruință o să fie, Iar vlaga lui nu va putea Ca izbăvirea să o dea.


Aceia care-s împărați Ai oștilor, toți fug speriați Iar celei care-acasă șade, Să-mpartă prada i se cade.


E inima-mpăratului Un râu, în mâna Domnului, Pe care El îl va lăsa Să curgă, după voia Sa.


Cel rău fuge, necontenit, Chiar dacă nu e urmărit; Neprihănitul, tot mereu, Are-ndrăzneala unui leu.


Deci caută, fără-ncetare, Să scapi din mâna omului Cum scapă vânătorului, O căprioară sau din laț – De-al păsărarului lung braț – Cum scapă-o biată zburătoare. Scapă de-a omului prinsoare!


În ziua ‘ceea, nimenea – Nevoie – nu va mai avea De idoli, căci vor fi zvârliți La șobolani și nimiciți Toți idolii cei cunoscuți, Din aur sau argint făcuți. Pradă a liliecilor, Vor fi idolii tuturor;


Astfel, prin două lucruri care Nu suferă nici o schimbare – Căci Dumnezeu nu poate, iată, Ca să mințească, niciodată – Ajuns-am a găsi apoi, O-mbărbătare, pentru noi – Pentru noi toți aceia care Avem o singură scăpare, Și-anume-aceea de-a-ncerca, Din răsputeri, a apuca Nădejdea pusă înainte, De-ale lui Dumnezeu cuvinte,


Apoi, cu toții s-au retras Și-n așteptare au rămas. Tabăra, însă, s-a trezit, Părând că a înnebunit: Înspăimântați, toți alergau De colo colo, și țipau.


Apoi, o groază – ca un zvon – S-a abătut peste popor, Pe ceata prădătorilor Și-asupra străjii. Negreșit, Întreaga țară s-a-ngrozit, Căci era groaza Domnului Venită-asupra orișicui.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa