2 Petru 3:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ Scrisorile ce le-a trimis Fratele Pavel, vă vorbesc, De-aceste lucruri. Eu găsesc Că, în epistolele-acele, Sunt și unele lucruri grele, Pentru-nțeles. Cei care sânt Mai nestatornici – duși de vânt – Și-asemenea, neștiutori, Vor încerca, de multe ori, A le răstălmăci, cum fac, Cu tot ce nu le e pe plac, De prin Scripturi; iar toate-aceste, Înspre a lor pieire, este.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁶ căci așa face în toate scrisorile lui, când vorbește despre aceste lucruri. În ele sunt lucruri greu de înțeles, pe care cei neștiutori și lipsiți de consecvență le interpretează greșit, ca pe celelalte Scripturi, spre propria lor distrugere.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ El și-a prezentat această învățătură în acele epistole unde vorbește (și) despre lucruri a căror înțelegere este mai dificilă. Oamenii ignoranți și instabili le interpretează greșit, așa cum procedează și cu celelalte Scripturi; iar acest fapt îi conduce la propria lor distrugere.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁶ precum o face în toate scrisorile în care vorbește despre acestea. În ele sunt unele lucruri greu de înțeles, pe care cei neștiutori și incompetenți le răstălmăcesc, ca și pe celelalte Scripturi, spre propria lor pieire.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁶ când vorbeşte despre acestea în toate epistolele lui. În ele sunt unele lucruri mai greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre propria lor pierzare.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ ca și în toate epistolele lui, când vorbește despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri greu de înțeles, pe care cei neștiutori și nestatornici le răstălmăcesc ca și pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.

2 Petru 3:16 Mawu Ofanana

Geneza 49:4

La fel ca apa de năvalnic – Pentru ceea ce a făcut, Întâietatea și-a pierdut. În patul meu, el s-a urcat: Suindu-te, mi l-ai spurcat!

1 Regi 10:1

Împărăteasa cea pe care Ținutul Seba-n frunte-o are, De Solomon, a auzit, Pentru că zvonul s-a lățit Despre înțelepciunea lui Și despre slava Domnului. La Solomon, ea a venit, Căci, să încerce, a voit, De-s drepte vorbele acele, Prin întrebări multe și grele

Psalmi 56:5

Îmi calcă drepturile mele Și îmi nutresc doar gânduri rele.

Exodul 23:2

Să nu te iei dar, după turmă – După mulțime – și pe urmă, Să vezi că rău ai procedat, Când după alții te-ai luat. Dacă vorbești, la judecată, Prin ce vei spune, niciodată Să nu ții partea celor care Sunt mulți și prin a ta purtare, În fața celor judecați, Dreptatea să nu o abați.

Exodul 23:6

Nu te atinge, niciodată – Când ai să fii la judecată – De dreptul care îi revine Săracului – așa e bine.

Ieremia 23:36

Să nu mai spună altceva! Să nu mai spună-apoi, cumva, „Iată, e o amenințare A Domnului!” Acela care O să vorbească-n acest fel Să știe dar că pentru el, Cuvântul spus de Domnul are Să fie o amenințare, Pentru că a răstălmăcit Cuvintele ce le-a rostit Cel care-i Domn al oștilor, Cel viu în vecii vecilor, Acela care e mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu!

Habacuc 1:4

Fără putere-i legea dată, Dreptatea nu se mai arată, Iar omul cel neprihănit De cel rău este biruit, Căci judecățile rostite, Mereu, nedrepte sunt vădite.

Matei 15:3

Privind la ei, astfel le-a spus: „Acum, am să vă-ntreb și Eu: De ce, ale Lui Dumnezeu Porunci, într-una, le călcați, Numai pentru ca să păstrați

Matei 15:6

Să vă dau sprijin”, e scutit De ceea ce a poruncit Domnul, atunci, referitor La cinstirea părinților; Și astfel, voi ați desființat Cuvântul care v-a fost dat, De Dumnezeu, și-ați întărit

Matei 22:29

Iisus le-a zis: „Vă rătăciți, Scriptura, pentru că n-o știți! Nici nu cunoașteți – vă spun Eu – Puterile lui Dumnezeu.

Deuteronom 16:19

Să nu atingi vreun drept, cumva, Și să nu cate cineva, La fețele oamenilor. Să nu iei darurile lor, Căci darurile îi orbesc Pe înțelepți și răsucesc Apoi, cuvântul drepților.

Filipeni 3:19

Pierzarea e al lor sfârșit, Iar pântecele – negreșit – Le este singur dumnezeu; Rușinea-i slava lor, mereu, Iar gândurile lor le sânt, La lucruri doar, de pe pământ.

Evrei 5:11

Asupra celor de mai sus – Multe cuvinte, negreșit, Și multe sunt de tâlcuit, Pentru că lucrurile-acele S-au dovedit multe și grele, Iar în pricepere-acum, voi V-ați arătat a fi greoi.

Iacov 1:8

S-a dovedit, în acest fel, Nehotărât și schimbător, Pe calea lui. Deci fraților,

1 Petru 1:1

„Petru, acel care e pus Apostol, în Hristos Iisus, Către aleșii cari trăiesc, Printre străini, și se găsesc – Unii, prin Pont, împrăștiați, Alți-n Galatia aflați, Precum și-n Capadocia, Bitinia și Asia –

1 Petru 2:8

Iar ea – așa cum avem știre – „O piatră e, de poticnire, Și este-o stâncă de cădere.” Ea-i pusă-acolo, la vedere, Iar cei care se dovedesc Necredincioși, se poticnesc, De piatră, căci nu au crezut Cuvântul, și – cum am văzut – Ei, la aceasta-s rânduiți.

2 Petru 2:1

„Dar în norod, s-au ridicat Proroci, care s-au arătat, Cum că sunt mincinoși apoi. De-asemenea, și între voi, Învățători mulți au să vie, Dar mincinoși ei au să fie. Ei, pe furiș, au să strecoare, Doar erezii nimicitoare, Căci ei se vor fi lepădat De Cel ce i-a răscumpărat – Deci de Stăpânul – și-au să vadă, Asupra lor, cum va să cadă, Din cer, năpraznica pierzare, Ce-i va lovi pe fiecare.

2 Petru 2:14

De preacurvie, ne-ncetat, Ochii, mereu, le-au scăpărat Și astfel – de păcătuit – Că-s nesătui, s-au dovedit. Ei, tot mereu, în mreaja lor, Momi-vor sufletul celor Cari, nestatornici, au să fie. În inimi, au doar lăcomie, Pentru că ei – dragii mei frați – Sunt numai niște blestemați!

2 Petru 3:14

De-aceea, prea iubiților, Fiindcă așteptați, cu dor, Aceste lucruri, vă siliți, Ca-n fața Lui, aflați să fiți, Fără prihană, fără vin, Și-n pace, când El va să vină.

2 Petru 3:2

Să vă puteți aduce-aminte, De ceea ce, mai dinainte, Prin toți prorocii s-a vestit, De ceea ce a poruncit Al nost’ Domn și Mântuitor, Prin gura apostolilor, Pe care îi aveți cu voi.

Iuda 1:4

Căci printre voi, s-au strecurat Oameni care s-au arătat, Pentru osândă, pregătiți – Scriși pentru ea – și dovediți Drept niște oameni păcătoși. N-au fost, nicicând, evlavioși, Și-n desfrânare au schimbat, Harul pe care ni l-a dat Al nostru Domn și Dumnezeu. Ei au tăgăduit, mereu, Pe singurul Stăpân, de sus, Pe Domnul nost’, Hristos Iisus.