Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Petru 3:12 - Biblia în versuri 2014

12 Să le-așteptați, grăbind mereu, Ziua în care, Dumnezeu, Din nou, veni-va pe pământ, Când cerurile – cari azi sânt – Aprinse fi-vor și-au să piară Și totodat’, au să dispară Și trupurile cerului, Topite-n para focului?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 și așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu? În ziua aceea, cerurile vor fi distruse prin foc, iar elementele vor fi topite prin ardere.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Astfel, voi trebuie să așteptați cu răbdare și să grăbiți venirea zilei lui Dumnezeu. În acea zi, cerul va fi distrus prin foc; și căldura lui îi va topi elementele din care este format.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu în care cerurile vor fi distruse în foc, iar principiile elementare, arzând, se vor topi!

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerul se va mistui în foc şi stihiile, arzând, se vor topi!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri și trupurile cerești se vor topi de căldura focului?

Onani mutuwo Koperani




2 Petru 3:12
17 Mawu Ofanana  

Iată că Domnul nostru vine! În fața Lui, un foc se ține Și o puternică furtună În jurul Său El Își adună, Iar focul ce Îl însoțește, Mistuitor se dovedește


Pământul este sfărâmat: Se rupe și este crăpat.


Iată că pier, precum un nor, Oștirile cerurilor. Întreg al cerului întins E într-o carte-apoi cuprins, Căci cerul, sul, este făcut. A lui oștire a căzut Cum cade frunza de pe viță, Sau a smochinului mlădiță.


Sub El, muntele se topește, În timp ce văile se crapă Și curg la fel ca și o apă, Fiind precum ceara topită Care de foc e încălzită.


Aflați că Fiul omului Veni-va în a Tatălui Său slavă, cu îngerii Săi, Și va plăti și celor răi Și celor buni – deci tuturor – Precum au fost faptelor lor.


Adevărat vă spun: din cei Cari stau aici – mulți dintre ei – Al morții gust n-au să-l simțească, Până când are să sosească, Aici, iar, Fiul omului, În slava-mpărăției Lui.”


Încredințat sunt eu apoi, Căci Cel care-a-nceput, în voi, Să desfășoare-astă lucrare, Acela și putere are, Să o-mplinească, ne-ndoios, Până în ziua lui Hristos.


În așteptarea împlinirii Nădejdii noastre, a ivirii Slavei, pe care, tot mereu, O are-al nostru Dumnezeu Mântuitor – Hristos Iisus – Care se află-n ceruri, sus.


Să știți că ziua Domnului, Este asemeni hoțului, Cari vine pe nepregătite. În acea zi, vor fi topite De o căldură-ngrozitoare – De-o arșiță dogoritoare – Acele trupuri care sânt Cerești; acest întreg pământ – Cu tot ce e pe el aflat – Va arde-n focul ațâțat. Și cerurile-au să dispară: Cu troznet mare, au să piară.


Deci, dacă toate-au să se strice, Atuncea, îndrăznesc a zice: Cum trebuie ca să fiți voi, Și ce purtări s-aveți apoi – Evlavioase și sfințite – Ca toate câte-au fost vestite


Iată-n ce fel, au să vorbească: „Unde-i făgăduința Lui, A revenirii Sale? Nu-i! Vedeți? Nimic nu s-a clintit. Ai noști’ părinți au adormit Și totul este neschimbat, Ca la-nceput. Nu s-a mișcat Nimica, în cuprinsul firii, De la începerea zidirii!”


Cerul de azi și-acest pământ, Acum, tot prin acel Cuvânt, Păzite-s, cu întreaga lume, Pân’ va veni un timp anume, Ce va aprinde, dintr-odată, În acea zi de judecată, Focul, de care, mistuiți, Vor fi toți cei nelegiuiți.


Și țineți-vă, tot mereu, În dragostea lui Dumnezeu; Să așteptați, cu dor nespus, Ca Domnul nost’, Hristos Iisus – Cari plin este de îndurare – Să lase, peste fiecare, Viața cea veșnică. Apoi,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa