2 Petru 3:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Să știți că ziua Domnului, Este asemeni hoțului, Cari vine pe nepregătite. În acea zi, vor fi topite De o căldură-ngrozitoare – De-o arșiță dogoritoare – Acele trupuri care sânt Cerești; acest întreg pământ – Cu tot ce e pe el aflat – Va arde-n focul ațâțat. Și cerurile-au să dispară: Cu troznet mare, au să piară.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁰ Însă ziua Domnului va veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, corpurile cerești vor fi topite prin ardere, iar pământul și lucrările de pe el vor fi dezvăluite.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Ziua Stăpânului va veni (prin surprindere) ca un hoț. Atunci Cosmosul va dispărea cu un mare zgomot, părțile din care este el format se vor topi, iar pământul va arde împreună cu tot ce există pe el.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ Dar ziua Domnului va veni ca un hoț; [în ziua aceea], cerurile vor dispărea cu vuiet, principiile elementare se vor distruge în foc, la fel și pământul cu toate lucrurile care vor fi găsite.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁰ Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ, când cerurile vor dispărea într-un vuiet puternic, stihiile arzând în foc se vor distruge şi pământul cu toate cele de pe el nu va mai fi.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură și pământul, cu tot ce este pe el, va arde.

2 Petru 3:10 Mawu Ofanana

Psalmi 102:26

Toate-au să piară, știu prea bine, Însă Tu Doamne vei rămâne. Ca și o haină veche sânt Și-ai să le schimbi ca pe-un veșmânt.

Psalmi 46:6

Iată că neamurile toate, Necontenit, sunt frământate Și-n urmă clătinate sânt Domniile de pe pământ. Dar iată, glasul Domnului Răsună, iar de groaza Lui, Întreg pământul se topește Și totu-n jur se prăpădește.

Psalmi 97:5

În fața Domnului Cel Sfânt, Munții de ceară par că sânt, Căci de îndată ce-L zăresc, Înspăimântați, ei se topesc.

Isaia 2:12

Atunci se va fi arătat Cum că Domnul oștirilor E împotriva tuturor Celor cari mândri se vădesc Sau cari trufași se dovedesc; E împotriva celor care Doresc, mereu, doar înălțare. Aceștia fi-vor înfruntați Și vor ajunge-a fi plecați.

Isaia 24:19

Pământul este sfărâmat: Se rupe și este crăpat.

Isaia 34:4

Iată că pier, precum un nor, Oștirile cerurilor. Întreg al cerului întins E într-o carte-apoi cuprins, Căci cerul, sul, este făcut. A lui oștire a căzut Cum cade frunza de pe viță, Sau a smochinului mlădiță.

Isaia 51:6

Priviți către pământ și cer Și veți vedea precum că pier. Cerul pieri-va ca un fum, Și-apoi, pământul cel de-acum, Ca și un strai, se va desface Și-n zdrențe el se va preface. Soarta locuitorilor Este asemeni muștelor Cari au să piară, negreșit. Dar iată că fără sfârșit Este a Mea neprihănire Și veșnic a Mea mântuire Va dăinui. Mă ascultați,

Ioel 1:15

„O, vai ce zi!” Da, e zi mare, Căci se vădește ziua care E-a Domnului și, peste fire, Vine ca și o pustiire, De la Cel care e, mereu, Atotputernic Dumnezeu.

Ioel 2:1

„Trâmbițe-n mâini, voi să luați! Din ele, în Sion, sunați! Sunați pe al Meu munte sfânt, Să tremure toți cei cari sânt În țară! Vine ziua Lui! E-aproape ziua Domnului!

Ioel 2:31

Soarele-n beznă se preface, Iar luna, sânge, se va face. Acestea toate au să fie Mai înainte ca să vie Ziua cea mare-nfricoșată Care-i „a Domnului” chemată.

Ioel 3:14

În valea judecăților, Grămezi vin neamurile-acele, Căci e aproape – pentru ele – Ziua anume pregătită, Care-i de Domnul rânduită. Ea, în a judecății vale, Să vină, tocmai e pe cale.

Amos 9:13

Domnul a zis: „Vin zile-n cari Acei ce se vădesc plugari Au să-i ajungă pe acei Ce sunt secerători, iar cei Cari strugurii i-au adunat Și-apoi în teascuri i-au călcat, Au să-i ajungă pe cei care Sămânță-mprăștie-n ogoare. Mustul va picura din munți, Pe ale dealurilor frunți, Când vor veni zilele-acele.

Amos 9:5

Iată că Domnul tuturor Și Dumnezeu al oștilor Vine și-atinge-acest pământ Și-n jur, topite, toate sânt. Locuitorii se-ngrozesc Și plini de spaimă ei jelesc. Precum Nilul Egiptului, Saltă scoarța pământului. Ea se ridică – bunăoară – Și-apoi, de-ndată se pogoară.

Miheia 1:4

Sub El, muntele se topește, În timp ce văile se crapă Și curg la fel ca și o apă, Fiind precum ceara topită Care de foc e încălzită.

Nahum 1:5

Se clatină în fața Lui Piscul semeț al muntelui. Topite, dealurile sânt ‘Nainte-I, iar acest pământ – Cu lumea și cu toți acei Cari sunt locuitori ai ei – În față-I stau înspăimântați, De un cutremur secerați.

Maleahi 4:5

‘Nainte însă ca să vie A Domnului zi, pe Ilie, Am să-l trimit în acel loc, Pentru că el Îmi e proroc. Deci până încă nu se-arată Ziua aceea-nfricoșată, La voi va trebui să vie Cel care e chemat Ilie.

Matei 24:35

Va trece cerul și pământul, Dar nu va trece-n veci cuvântul Care a fost rostit de Mine! – Al Meu cuvânt, veșnic, va ține.”

Marcu 13:31

Va trece cerul și pământul, Dar nu va trece-n veci cuvântul Care a fost rostit de Mine. Al Meu cuvânt, veșnic, se ține!

Luca 12:39

Dacă stăpânul casei știe, Ceasul, la care va să vie Hoțul, el este pregătit Și nu se lasă jefuit.

Romani 8:20

Căci toată firea – pot a spune – Supusă-i sub deșertăciune; Dar nu-i de voie-n astă stare, Ci din pricina celui care, În astă stare, a adus-o Când reușit-a de-a supus-o. Acum, cu o nădejde vie, Firea așteaptă, ca să vie,

1 Corinteni 1:8

Să știți că El, pân’ la sfârșit, Vă întărește, negreșit, Ca fără vină să fiți voi, Când se va-ntoarce înapoi, Din slăvile cerești – de sus – Al nostru Domn, Hristos Iisus.

1 Corinteni 5:5

Am hotărât ca, de îndat’ Omul acel să fie dat, Satanei, ca să îl muncească Și carnea să i-o nimicească, Pentru ca duhul – negreșit – Să poată a-i fi mântuit, În ziua când, din cer, de sus, Va reveni Domnul Iisus.”

2 Corinteni 1:14

Și-n parte, chiar ați cunoscut – Căci laudă, vă suntem noi, Precum o să ne fiți și voi Motiv de laudă, nespus, În ziua Domnului Iisus.

1 Tesaloniceni 5:2

Căci între voi, bine se știe, Că ziua Domnului apare, Asemenea hoțului care Pândește, noaptea, așteptând.

1 Tesaloniceni 5:4

Dar, fraților, voi nu sunteți În beznă, și-astfel, nu puteți, Surprinși a fi, de ziua care, Asemeni unui hoț, apare.

2 Petru 3:11

Deci, dacă toate-au să se strice, Atuncea, îndrăznesc a zice: Cum trebuie ca să fiți voi, Și ce purtări s-aveți apoi – Evlavioase și sfințite – Ca toate câte-au fost vestite

2 Petru 3:12

Să le-așteptați, grăbind mereu, Ziua în care, Dumnezeu, Din nou, veni-va pe pământ, Când cerurile – cari azi sânt – Aprinse fi-vor și-au să piară Și totodat’, au să dispară Și trupurile cerului, Topite-n para focului?

2 Petru 3:7

Cerul de azi și-acest pământ, Acum, tot prin acel Cuvânt, Păzite-s, cu întreaga lume, Pân’ va veni un timp anume, Ce va aprinde, dintr-odată, În acea zi de judecată, Focul, de care, mistuiți, Vor fi toți cei nelegiuiți.

Iuda 1:6

În lanțuri veșnice-a ținut, Pe îngerii ce s-au vădit Că locul și l-au părăsit Și-n stare, n-au putut să fie, Ca să se țină-n vrednicie. Acum, înlănțuiți sunt, iată, Și-așteaptă marea judecată.

Revelația 16:15

„Iată, ca și un hoț, vin Eu! Ferice de cei ce veghează Și, hainele, și le păstrează, Ca să nu li se vadă-apoi, Rușinea, căci rămas-au goi!”

Revelația 20:11

Apoi, un scaun de domnie, Mi-a apărut, în față, mie, Și Cel care ședea pe el; Fusese alb jilțul acel. Pământ și ceruri, am văzut, Că loc, atunci, n-au mai avut, În fața Lui, și au fugit.

Revelația 21:1

„Apoi, în urmă, am văzut, Că un cer nou a apărut Și un pământ nou, totodată, Căci cele de întâia dată Pierit-au și de-asemenea, Nici marea nu se mai vedea.

Revelația 3:3

Să-ți amintești ce ai primit Și ce anume-ai auzit! Te pocăiește și, să știi, Pe-acelea, bine, să le ții! De-acum, de n-ai să veghezi bine, Ca hoțul, voi veni la tine, Căci n-ai să știi ceasul în care, În casa ta, Eu voi apare.

Revelația 6:14

Cerul – în clipele acele – Asemeni unei cărți de piele Ce o faci sul, s-a strâns, deodată. Munți și ostroave totodată, Mișcatu-s-au din locul lor, Cu-n vuiet înfricoșător.