Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Petru 2:6 - Biblia în versuri 2014

6 Și dacă Domnu-a osândit Cetățile care-au greșit – Sodoma și Gomora, care, Cenușă-ajuns-au, fiecare – Ca pildă pentru omenire, Pentru cei ce-n nelegiuire Au să trăiască, ne-ncetat;

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 dacă a condamnat El cetățile Sodoma și Gomora la distrugere, transformându-le în cenușă și dându-le astfel exemplu cu privire la ce urmează să li se întâmple celor lipsiți de evlavie,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 El a condamnat la distrugere orașele Sodoma și Gomora, transformându-le în cenușă. Acestea au devenit ulterior un exemplu (de pedeapsă) pentru cei care vor trăi păcătos.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 dacă a condamnat cetățile Sodóma și Gomóra și le-a prefăcut în cenușă, dând un exemplu pentru cei care aveau să trăiască în nelegiuire;

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

6 dacă a condamnat la pieire cetăţile Sodoma şi Gomora, prefăcându-le în cenuşă, pentru a da un exemplu celor care pe viitor aveau să fie nelegiuiţi,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 dacă a osândit El la pieire și a prefăcut în cenușă cetățile Sodoma și Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire,

Onani mutuwo Koperani




2 Petru 2:6
20 Mawu Ofanana  

Privind înspre cetăți, în zare – Înspre Câmpia ‘ceea mare – Văzu fum, foc mistuitor – Asemeni celui de cuptor – Cum se ridică din pământ, Împrăștiindu-se în vânt.


Dacă Domnul oștirilor Nu ar fi fost cu-al nost’ popor – Ca să ne lase-o rămășiță, Să nu ne piară-a noastră viță – Precum Sodoma ajungeam Și cu Gomora semănam.


Iar Babilonul, negreșit, Are să fie nimicit. El – fala împăraților, Podoabă a Haldeilor – Precum Sodoma și Gomora, Ajunge-va, când va fi ora Mâniei Domnului. Astfel,


Locul acela o să fie: Ca și Sodoma și – la fel – Ca și Gomora va fi el Și ca cetățile aflate Chiar în a lui vecinătate, Unde nu poate nimenea Să vină ca apoi să stea.


Cum, Efraim, să te predau? Israele, cum să te dau? Cum să îți fac ce e știut Precum că Admei i-am făcut? Cum aș putea să fac cu voi, Ca și cu Țeboimu-apoi? Inima, tare, Mi se zbate, Iar în lăuntru-Mi sunt mișcate Toate, de mila ce-o simțesc Când către tine Eu privesc.


„Ca pe Sodoma, v-am lovit; Ca pe Gomora, v-am zdrobit; Tăciune scos din foc erați, Dar n-ați voit să M-ascultați, Să vă întoarceți înapoi Și să veniți la Mine-apoi.”


Pe viața Mea” – a zis Cel care E Domnul pe cari oastea-L are Și, totodată, este Cel Ce-i Dumnezeu, în Israel – „Moabu-n vremea ce-o să vie, Ca și Sodoma, o să fie, Iar neamul lui Amon – la fel – Ca și Gomora, fi-va el. Pe toți îi voi fi nimicit! Îl fac un loc acoperit Cu mărăcini, o groapă-n care Se va găsi, mereu, doar sare, Căci un pustiu are să fie, În urmă, pentru veșnicie. Cei care sunt o rămășiță Din a poporului Meu viță, Atunci, au să îi jefuiască Și-n urmă au să-i stăpânească.


Din ele, fi-vor făurite Mai multe plăci, cu care voi Acoperiți altaru-apoi, Căci toți cei care le-au purtat Și-au ispășit al lor păcat Și au plătit cu viața lor. În fața-ntregului popor, Aceste plăci au drept menire Spre a sluji de amintire, Căci s-au sfințit și-au fost aduse Și-n fața Domnului sunt puse.”


A despicat, într-o clipită, Pământul, ca să îi înghită, Fiind și Core înghițit. Focul, apoi, a mistuit Pe două sute cincizeci fii, Din ai lui Israel copii. Aceștia toți – prin moartea lor – Pildă au fost, pentru popor.


Căci Eu vă spun, luați aminte, Atunci, în ziua judecății, Mai greu are a-i fi cetății Aceleia – când va fi ora – Decât Sodomei și Gomora.”


Tu Capernaume, crezi chiar Că pân’ la cer vei fi-nălțat? Află că fi-vei dărâmat! Căci dacă ar fi fost văzute Minunile ce-au fost făcute În tine, de către acei Locuitori ai Sodomei, Și azi, cetate-ar exista.


Și cum zicea, mai înainte, Isaia – dacă țineți minte – Vorbind despre poporul tot, Că „Dacă Domnul Savaot, Sămânță, nu ne-ar fi lăsat, Acum, ne-am fi asemănat Doar cu Gomora, iar apoi, Ca și Sodoma, eram noi.”


Tot ceea ce s-a întâmplat, Ca pildă, ne-a fost nouă, dat. Totul s-a scris ca, pentru noi, Învățături să fie-apoi, Iar peste ele, a venit, Acum, al veacului sfârșit.


Pucioasa, sarea, focul care Se va întinde, ca o mare, Peste întreg acest ținut Încât nu va mai fi văzut Un fir de iarbă să mai crească, Sămânță care să rodească Întocmai cum s-a întâmplat În vremea-n care s-au surpat Sodoma și Gomora care Plătit-au pentru-a lor purtare, Adma apoi și Țeboim Cari nimicite-au fost, cum știm, De către-a Domnului mânie Și de a Lui mare urgie –


Să ne grăbim dar, să intrăm Și în odihna Lui, să stăm. Mereu, s-aveți dar, grijă mare, Ca-n pilda de neascultare, Să nu se-ntâmple-apoi, cumva, Să cadă-n urmă cineva.


Să-i judece pe toți cei răi. Va face, împotriva lor – Și împotriva tuturor – Atunci, o judecată mare, Încredințând, pe fiecare, De faptele ce-s săvârșite Și se vădesc nelegiuite, De vorbele necugetate – Și de ocară – îndreptate, De-acei nelegiuiți, mereu, Către al nostru Dumnezeu.”


Gomora și Sodoma-apoi – Cetăți pe cari le știți și voi – Cu cele care-n jur erau – Cetăți care le-nconjurau – S-au dus, așa precum se știe, Să se dedeie la curvie. Când alte trupuri au poftit, Un foc, din ceruri, a venit Și le-a zdrobit, într-o clipită. Pedeapsa astfel suferită De ele, a ajuns apoi, Să fie pildă pentru noi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa