Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Petru 2:5 - Biblia în versuri 2014

5 Dacă, de El, n-a fost cruțată Nici lumea veche, ci iertat A fost doar Noe și scăpat Din apele potopului – Cu încă șapte, dintre-ai lui – Atunci când Domnul a trimis Potopul care a ucis O lume de nelegiuiți; Noe – așa cum bine știți – Îi e propovăduitor, Neprihănirii, fraților.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 și dacă n-a cruțat El lumea din vechime, ci a adus potopul peste lumea celor lipsiți de evlavie, însă l-a păzit pe Noe – un predicator al dreptății – împreună cu alți șapte,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Dumnezeu nu a protejat (de pedeapsă) nici lumea care a trăit în vremurile străvechi. Ci l-a salvat (de pedeapsă doar) pe Noe – care era un predicator al dreptății – împreună cu alte șapte persoane; apoi a adus potopul peste oamenii păcătoși.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 dacă nu a cruțat lumea din vechime, ci l-a păstrat pe Nóe, împreună cu alți șapte, ca vestitor al dreptății în timp ce a dezlănțuit potopul peste lumea celor nelegiuiți;

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

5 dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a ocrotit doar opt persoane, pe Noe vestitorul dreptăţii şi alţi şapte, şi a adus potopul peste o lume de nelegiuiţi,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 dacă n-a cruțat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alți șapte inși, când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiți;

Onani mutuwo Koperani




2 Petru 2:5
12 Mawu Ofanana  

Căci iată, Eu am să lovesc Pământul, și-am să nimicesc Orice făptură, pe-a lui față, În cari suflare-am pus, de viață. Potop de ape-atunci veni-va Și-orice făptură-astfel, pieri-va!


Noe a fost neprihănit – Fără de pată – și-a trăit, Umblând pe calea Domnului, Făr’ a ieși din voia Lui.


Atunci în groapă te pogor, Cu toți aceia care mor Și te voi duce – bunăoară – La oamenii de-odinioară. În al adâncului pământ – Unde singurătăți doar sânt, Ce dăinuie o veșnicie – Și al tău loc are să fie, Ca să nu mai fi construită, Să nu ajungi iar locuită Și-astfel, nicicând să nu mai fii În țara celor ce sunt vii.


Cu Noe s-a-ntâmplat la fel: Tot prin credință-atunci când el, De Dumnezeu fost-a-nștiințat Despre ce-avea a fi urmat – Adică despre lucrul care Era, încă, în depărtare, Lucruri care nu se vedeau Pentru că-n viitor erau – De-o teamă sfântă însoțit, El, un chivot, a construit, Prin care, casa, și-a scăpat. Prin crezul ce l-a arătat, Pământul fost-a osândit, În timp ce el a moștenit Neprihănirea minunată, Cari prin credință este dată.


Și că acea lume, luată Din ape, fost-a înecată, Încât, prin ape, a pierit Tot ce era, atunci, zidit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa