2 Petru 2:3 - Biblia în versuri 2014

³ Ei, lacomi, se vor arăta Și ne-ncetat, vor căuta, Prin cuvântări înșelătoare, Să dobândească fiecare, O plată bună mai apoi, Pe cari, s-o scoată, de la voi. Osânda, însă, îi urmează – Pierzarea lor nu dormitează.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³ În lăcomia lor, vor încerca să profite de voi prin cuvinte amăgitoare. Dar condamnarea lor, hotărâtă în trecut, nu stă degeaba, iar distrugerea lor nu ațipește.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Fiind lacomi, ei vor încerca să vă exploateze folosind cuvinte înșelătoare. Dar condamnarea lor pronunțată deja de multă vreme, va fi pusă în aplicare; și distrugerea lor este iminentă.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Din lăcomie, vor căuta să profite de voi prin discursuri înșelătoare; dar condamnarea îi așteaptă de mult, iar pieirea lor stă la pândă.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³ În lăcomia lor vor profita de voi prin cuvinte bine ticluite – ei, a căror sentinţă, de mult hotărâtă, nu va întârzia, şi a căror nimicire nu doarme.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvântări înșelătoare, să aibă un câștig de la voi. Dar osânda îi paște de multă vreme și pierzarea lor nu dormitează.

2 Petru 2:3 Mawu Ofanana

Iov 6:27

Pe-orfan, voi îl năpăstuiți! Prietenul, îl prigoniți!

Psalmi 18:44

Și mă ascultă – negreșit – În tot ceea ce-am poruncit. Fiii străinului roiesc În juru-mi și mă lingușesc.

Psalmi 66:3

Iată ce trebui, apoi, Lui Dumnezeu, să-I spuneți voi: „Lucrările-Ți sunt minunate, Mărețe și înfricoșate! Din pricina puterii Tale, Vrăjmașii Tăi găsesc cu cale, Mereu, ca să Te lingușească Și slavă să Îți dăruiască.”

Psalmi 81:15

Cei ce-L urăsc pe Dumnezeu, L-ar linguși apoi, mereu, Iar fericirea o să ție, Pentru Israel, pe vecie.

Isaia 5:19

Zicând mereu: „Să Se grăbească! Lucrarea să Și-o împlinească, Pentru ca să putem apoi, S-o știm și s-o vedem și noi! Să vină-odată hotărârea, Ca să-i vedem și împlinirea Pe care o să o dea Cel Cari Sfânt Îi e, lui Israel! Vrem dar, să o vedem și noi, Ca s-o cunoaștem mai apoi!”

Isaia 56:11

Totuși, sunt niște câini în care Zace o lăcomie mare Și nu se satură nicicând. Niște păstori, lângă oi, stând, Sunt ei, însă sunt dovediți Că de pricepere-s lipsiți. De drum, își vede fiecare Și de folosul ce îl are.

Isaia 60:22

Cel cari mai mic are să fie În număr, va ajunge-o mie, Iar cel ce-nsemnătate n-are Va fi un neam puternic, mare. Eu, Domnul, am să Mă-ngrijesc, Pe toate să le împlinesc, Mereu, de-a lungul vremilor Când va sosi și timpul lor.”

Ieremia 6:13

„De la cel mic, pân la cel mare, Lacom se-arată fiecare. De la proroc – fără-ndoială – Și pân’ la preot, toți înșeală.

Ieremia 8:10

De-aceea, le voi da de veste, Precum că ale lor neveste – În urmă – le vor fi luate Și altora le vor fi date. Ogorul ce al lor era Dat o să fie, altora. De la cel mic, pân’ la cel mare, Lacom se-arată fiecare. De la proroc – fără-ndoială – Și pân’ la preot, toți înșeală!

Езекиел 13:19

Voi toți Mă necinstiți mereu, În față la poporul Meu, Un pic de orz să dobândiți Sau niște pâine să primiți. Pe cei ce n-ar fi trebuit, Voi îi ucideți, negreșit, Și să trăiască-i faceți voi, Pe cei ce nu trebuie-apoi. Astfel, îi înșelați mereu, Pe cei ce sunt popor al Meu, Pentru că ei și-au însușit Minciunile ce le-ați rostit.”

Miheia 3:11

Toți căpitanii – acei cari, Peste cetate sunt mai mari – Știu ca să judece doar dacă, Daruri, au ca să li se facă. Preoții știu să dea povețe Poporului și să-l învețe, Numai atuncea când, o plată, Urmează să le fie dată. Prorocii lui au dovedit Că pentru bani au prorocit. Și iată-i că mai îndrăznesc, Pe Domnul, de se bizuiesc, Zicând: „Dar nu e Dumnezeu, În al nost’ mijloc, tot mereu? Tocmai de-aceea, mai apoi – Nicicând – atinși nu vom fi noi, De valul de nenorocire Ce se abate peste fire!”

Habacuc 3:3

Cel Sfânt sosește din Paran, Iar Dumnezeu, de la Teman… (Oprire) Întinderile cerului Pline-s de măreția Lui. Ale pământului hotare Umplute-s de-a Lui slavă mare.

Maleahi 1:10

„Cine va-nchide, așadar, Poarta de la al Meu altar, Pentru ca voi să nu veniți, Degrabă, focul să-l stârniți? Plăcere-n voi, Eu nu găsesc. De-asemenea, nu-Mi trebuiesc Nici darurile de mâncare Ce Mi le-aduce fiecare, Căci darurile ce-s făcute, De către voi, nu-Mi sunt plăcute!

Matei 23:14

Aflați dar, de asemenea, Că vai va fi de Farisei! Fățarnicilor! Sunteți cei Care mâncați văduvelor Casa, și-n văzul tuturor – Spre-a fi crezuți că sunteți buni – Faceți pioase rugăciuni. De-aceea, a voastră osândă, Mai mare e, și stă la pândă.

Luca 18:8

Vă spun că timpul se-mplinește Și le va face, în curând, Dreptate. Dar atuncea când Veni-va Fiul omului, Pe bulgărul pământului, Va mai găsi El vreo ființă, În care va mai fi credință?”

Luca 20:20

De-atuncea, ei au încercat Să Îl pândească, ne-ncetat, Și mulți iscoditori au pus, Să stea în preajma lui Iisus. Aceștia doar se prefăceau Neprihăniți, și căutau, Mereu, capcane a-I întinde – Cu vorbe – ca să-L poată prinde, Voind – mânați de ura firii – Să-L dea-n puterea stăpânirii, Pe mâna dregătorului.

Luca 22:47

Domnul Iisus, încă, vorbea, Pe când Iuda se-apropia, De-o gloată mare, însoțit. Să Îl sărute, a voit,

Ioan 2:16

Iisus a zis, către acei Ce fac negoț cu porumbei: „Scoateți afară, tot ce-aveți Adus aici, și nu faceți, Din Templele lui Dumnezeu – Din Casele Tatălui Meu – O casă de negustorie! Așa ceva, să nu mai fie, Nicicând, aici! Ați auzit?!”

Romani 16:18

Astfel de oameni dovedesc Căci nu pe Domnul Îl slujesc – Nu pe Hristos deci, fraților – Ci își slujesc pântecul lor. Prin vorbe dulci și-amăgitoare, Ei îi înșeală pe cei care S-au arătat ascultători, Precum și lesne-ncrezători.

2 Corinteni 2:17

Noi nu stricăm acel Cuvânt, Al Dumnezeului Cel Sfânt – Așa după cum, bine știm, Că fac mulți alții – ci vorbim Cuvintele lui Dumnezeu – Din partea Lui – șezând mereu, În fața Sa, neîndoios. Astfel vorbim noi, în Hristos, Având, de fiecare dată – În piepturi – inima curată.”

Deuteronom 24:17

Să nu-i atingi străinului – Și-asemenea orfanului – Vreun drept de-al lor; nici văduvei, Haina, zălog, să nu i-o iei.

Deuteronom 32:35

Am răzbunarea-n stăpânire Și am să dau o răsplătire, Așa cum vreau, la fiecare, Simțind cu toți, atunci, că are S-alunece al lor picior. Ziua nenorocirii lor Este aproape și-i pândește – Ce-i pregătit nu zăbovește!”

1 Tesaloniceni 2:5

Într-adevăr – cum ați aflat – Nicicând, n-am întrebuințat, Cuvintele lingușitoare, Nici vorbele amăgitoare, Nici lăcomia. Dumnezeu Ne este martor, tot mereu.

1 Tesaloniceni 5:3

Să știți dar, că atuncea când, „Pace și liniște!”, vor zice, O prăpădenie o să pice, Pe ne-așteptate, peste ei, Precum îi vin, unei femei Însărcinate – fără veste – Durerile, când zămislește. Când prăpădenia va apare, Nu va mai fi chip, de scăpare.

1 Timotei 3:3

Să nu fie vreun băutor, Nici bătăuș, sau doritor De un câștig mârșav, ci blând Să se arate, orișicând; Să nu fie un iubitor De bani, sau un gâlcevitor.

1 Timotei 3:8

Diaconii, de-asemenea, Trebuie, cinste, a avea. Câștig mârșav, să nu dorească, Nici două fețe, să vădească, Nici vin, prea mult, ei să nu beie, Ci cumpătați, mereu, să steie

1 Timotei 6:5

Război zadarnic de cuvinte, Între toți cei stricați la minte, Cari sunt, de adevăr, lipsiți Și care sunt obișnuiți Ca în evlavie să creadă Că, un câștig, pot ca să vadă. De-astfel de oameni, tot mereu, Să te ferești tu, dragul meu.

Titus 1:11

Cărora trebuie, îndată, A le fi gura astupată. Oameni-aceștia buimăcesc Multe familii, și sădesc Învățături ce-s necurate, Cari nu trebuie învățate. Ei, un câștig urât, își iau, Din sfaturile ce le dau.

Titus 1:7

Episcopul – cari, negreșit, Drept econom e socotit, Că este pentru Dumnezeu – Neprihănit va fi, mereu. Să nu fie-ncăpățânat, Să nu fie, la vin, dedat, Nici bătăuș, nici mâncător, Nici lacom și nici doritor De vreun câștig mârșav; ci el Va trebui să fie-altfel;

1 Petru 2:8

Iar ea – așa cum avem știre – „O piatră e, de poticnire, Și este-o stâncă de cădere.” Ea-i pusă-acolo, la vedere, Iar cei care se dovedesc Necredincioși, se poticnesc, De piatră, căci nu au crezut Cuvântul, și – cum am văzut – Ei, la aceasta-s rânduiți.

1 Petru 5:2

Neîncetat, voiesc să știți, Ca turma să o păstoriți – Turma lui Dumnezeu – căci iată, Sub paza voastră-i așezată; Nu pentru că siliți sunteți, Ci voie bună să aveți, În lucrul vostru, tot mereu, Precum voiește Dumnezeu. Nu pentru un câștig mârșav – Căci asta ar fi foarte grav – Să vă luptați, ci munciți bine, Cu lepădare dar, de sine.

2 Petru 1:16

În adevăr, eu v-am făcut, Vouă, la toți, de cunoscut, Puterea și venirea Lui – Adică cea a Domnului Iisus Hristos – întemeiate Nu pe cuvinte minunate, Pe basmele meșteșugite, Ci doar pe faptele trăite, De noi, cei care am văzut, Tot ceea ce s-a petrecut. Noi am văzut, mărirea Lui,

2 Petru 2:1

„Dar în norod, s-au ridicat Proroci, care s-au arătat, Cum că sunt mincinoși apoi. De-asemenea, și între voi, Învățători mulți au să vie, Dar mincinoși ei au să fie. Ei, pe furiș, au să strecoare, Doar erezii nimicitoare, Căci ei se vor fi lepădat De Cel ce i-a răscumpărat – Deci de Stăpânul – și-au să vadă, Asupra lor, cum va să cadă, Din cer, năpraznica pierzare, Ce-i va lovi pe fiecare.

2 Petru 2:9

Înseamnă, cum că, Dumnezeu Are să știe, tot mereu, A-i izbăvi din încercare Pe cei cucernici, iar pe care S-au arătat nelegiuiți, Îi va păstra ca, pedepsiți, Să fie-n ziua-nfricoșată, În cari va face judecată:

Iuda 1:11

O, vai de ei! Luați aminte, Pe ce cărări au apucat: Calea lui Cain, ei au urmat; După Balaam, în rătăcire, S-au lăsat duși, de a lor fire, Prinși de dorința arzătoare, De-a dobândi un câștig mare; Într-o răscoală, au pierit – Ca a lui Core – negreșit!

Iuda 1:15

Să-i judece pe toți cei răi. Va face, împotriva lor – Și împotriva tuturor – Atunci, o judecată mare, Încredințând, pe fiecare, De faptele ce-s săvârșite Și se vădesc nelegiuite, De vorbele necugetate – Și de ocară – îndreptate, De-acei nelegiuiți, mereu, Către al nostru Dumnezeu.”

Iuda 1:16

Oameni-aceștia-s cârtitori – Mereu sunt nemulțumitori De soarta lor. Ei dovedesc, Doar după pofte, că trăiesc. Vorbe trufașe au în gură Și-i laudă, peste măsură, Neîncetat – și îi slăvesc – Pe toți cei, de la cari, simțesc Că un câștig primesc apoi.

Iuda 1:4

Căci printre voi, s-au strecurat Oameni care s-au arătat, Pentru osândă, pregătiți – Scriși pentru ea – și dovediți Drept niște oameni păcătoși. N-au fost, nicicând, evlavioși, Și-n desfrânare au schimbat, Harul pe care ni l-a dat Al nostru Domn și Dumnezeu. Ei au tăgăduit, mereu, Pe singurul Stăpân, de sus, Pe Domnul nost’, Hristos Iisus.

Iuda 1:7

Gomora și Sodoma-apoi – Cetăți pe cari le știți și voi – Cu cele care-n jur erau – Cetăți care le-nconjurau – S-au dus, așa precum se știe, Să se dedeie la curvie. Când alte trupuri au poftit, Un foc, din ceruri, a venit Și le-a zdrobit, într-o clipită. Pedeapsa astfel suferită De ele, a ajuns apoi, Să fie pildă pentru noi.