Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Petru 2:21 - Biblia în versuri 2014

21 Era mai bine, pentru ei – Deci pentru oamenii acei – Să fi rămas cum s-au născut, Fără ca să fi cunoscut Calea neprihănirii dar, Decât să se întoarcă iar – După ce cale-au cunoscut-o – La starea care au avut-o, Fiind, în ăst fel, lepădată Porunca sfântă, ce-a fost dată.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

21 Căci era mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății, decât să fi cunoscut-o și apoi să se întoarcă de la porunca sfântă care le-a fost încredințată.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut „drumul dreptății”, decât să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată după ce l-au cunoscut.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 Căci ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese încredințată.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le-a fost încredinţată.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.

Onani mutuwo Koperani




2 Petru 2:21
24 Mawu Ofanana  

Însă pe cei care sunt răi, Mergând pe ocolite căi, Să-i pedepsească Dumnezeu! Să fie nimiciți, mereu! Pacea, în Israel, să vie, Să stăpânească pe vecie!


Voi asculta fără crâcnire, Ceea ce spune Dumnezeu, Pentru că a vorbit, mereu, De pace doar, poporului Și celor ce-s iubiți ai Lui. Ei, însă, trebuie să știe, Să nu mai cadă-n nebunie.


Pe a neprihănirii cale, E viață; drumurile sale – Care-ale ei semne le poartă – Nu duc către a morții poartă.


Părul cel alb e o cunună Pe care poate să o pună Neprihănirea – ea o are, Ascunsă, pe a ei cărare.


Dar dacă cel neprihănit Se va abate, la sfârșit, De la a lui neprihănire Și-apoi, mânat de o rea fire, Va face urâciuni, știute Că de cel rău doar sunt făcute, Ar putea el să reușească, În acest fel, să mai trăiască? Nu! Iar neprihănirea-i toată, Avută-ntâi, va fi uitată, Pentru că omul s-a dedat La făr’delegi și la păcat. De-aceea-n rele – bunăoară – Omul acela o să moară.


Ca sora ei, ea s-a purtat, Și-asemeni ei, ea s-a spurcat.


Atuncea când un om – vădit Precum că e neprihănit – Se va abate, fără știre, De la a lui neprihănire – Iar pe acest nou drum al său Are a se deda la rău – Un laț, am să îi însăilez Ca înainte-i să-l așez, Prin care el are să cadă Apoi, în plasa morții, pradă. Dacă tu n-ai să te grăbești, Ca vestea să i-o-mpărtășești – Iar omul moare, negreșit, Pentru păcatul săvârșit Fără să-i fie pomenită Viața ce-a fost neprihănită – Să știi că te voi căuta, Căci am să cer, din mâna ta, Sângele omului acel!


Când zic celui neprihănit, Cum că trăiește, negreșit – Dar el se-ncrede-mpins de fire Doar în a lui neprihănire Și astfel nu se mai sfiește, Nelegiuiri, când săvârșește – Neprihănirea arătată, La început, va fi uitată, Iar din nelegiuirea lui, Vine pieirea omului.


Pe-aceia care s-au vădit Pe Domnul că L-au părăsit, Pe cei cari nu L-au căutat Și cari de El n-au întrebat, Pe-aceia am să îi lovesc, Pentru că vreau să-i nimicesc.”


Ioan, știți bine, a venit La voi, umil, blând și smerit, Urmând calea neprihănirii. L-ați ați auzit, însă, voi – zbirii! – Nu l-ați crezut. Cuvintele, I le-au crezut doar curvele Și vameșii. Chiar de-ați privit Aceste lucruri, nu-ați voit Să vă întoarceți înapoi, Crezându-l pe Ioan apoi.”


Robul, cari voia i-a știut Stăpânului, dar n-a făcut Așa precum el a dorit, Are să fie pedepsit, Cu multe lovituri. Cel care


În lume, de n-aș fi venit – Și dacă nu le-aș fi vorbit – N-ar fi avut păcat, vreodată. Acuma însă, n-o să poată Nimeni, nevinovat, să fie.


„De ați fi orbi” – a cuvântat Iisus – „nu ați avea păcat. Dar zis-ați „Vedem”, într-un glas, Și-astfel, păcatul v-a rămas.”


Și este bine de știut – Că Legea-i sfântă, negreșit, Și că porunca-i s-a vădit Sfântă, mereu, dreaptă și bună.


De-asemenea, doresc, dragi frați, Ca sarcina să vi-o purtați, Unii la alții, căci să știți, Că-n felu-acesta, împliniți, Neîncetat, legea pe care, Domnul Iisus Hristos o are.


Cunoașteți ce v-am arătat Și ce învățături v-am dat, În Domnul nost’, Hristos Iisus.


Tu să păzești, neîncetat, Porunca, fără de prihană, Sau vină, ori vreo meteahană, Până atuncea, când, de sus, Va reveni Domnul Iisus –


Că dacă am păcătuit, Cu voia, după ce-am primit Cunoașterea adevărată, Nu se mai află a fi dată Vreo jertfă, spre a fi iertate, În urmă, noile păcate.


De-aceea spun, că orișicine Știe precum să facă bine – Dar nu va face – negreșit, Acela a păcătuit.”


Să vă puteți aduce-aminte, De ceea ce, mai dinainte, Prin toți prorocii s-a vestit, De ceea ce a poruncit Al nost’ Domn și Mântuitor, Prin gura apostolilor, Pe care îi aveți cu voi.


Acum dar, prea iubiților, Când căutam, stăruitor, Ca să vă scriu, cu osebire, Despre a noastră mântuire, Iată că m-am văzut silit, Să vă îndemn, necontenit, Ca să luptați pentru credință – De care noi avem știință Că a fost dată – fiind una, Pentru toți sfinții, totdeauna.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa