Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Petru 1:13 - Biblia în versuri 2014

13 Însă, drept este – socotesc – Cât, în ăst cort, mai locuiesc, Aminte, să v-aduc, mereu, Și astfel, treji, să vă țin eu;

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Dar consider că este drept, cât timp sunt în trupul acesta, să vă trezesc printr-o înștiințare,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Cât timp încă mai trăiesc în acest corp, consider că este normal să vă împrospătez astfel memoria.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Dar consider că este drept, cât timp sunt în acest trup, să vă țin treji aducându-vi-le aminte,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

13 dar cred că este drept să vă aduc aminte cât timp sunt în viaţă,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Dar socotesc că este drept, cât voi mai fi în cortul acesta, să vă țin treji aducându-vă aminte,

Onani mutuwo Koperani




2 Petru 1:13
11 Mawu Ofanana  

Iar locuința mi-e luată, Căci de la mine e mutată, Precum coliba cea pe care, La stână, un păstor o are. Îmi simt al vieții fir tăiat, De parcă m-a îndepărtat Un țesător, din pânza lui. Pân’ la apusul soarelui, Ai să-mi pui capăt – știu prea bine – Și vei sfârși, astfel, cu mine.


În urmă, Domnul a trezit Duhul care l-a-nsuflețit Pe cel ce fost-a dregător Peste-al Iudeilor popor – Și se chema Zorobabel Fiindu-i fiu lui Șaltiel – Și pe-al lui Iosua, cel care Pe Ioțadac, părinte-l are Și-n vremea ‘ceea se vădea Că rang de preot mare-avea. De-asemeni, Domnul a trezit Și duhul care-a-nsuflețit Acea întreagă rămășiță Din a poporului lor viță. Așa că toți lucru-au pornit Și-au început de-au construit Casa Domnului oștilor, Cari este Dumnezeul lor,


Deci, plini de-ncredere, trăim, Și-am vrea, mai mult, să părăsim Trupul acesta, ca apoi, La Domnu-acasă, să fim noi.


E drept ca astfel, să gândesc, Despre voi toți, căci vă iubesc Și-n inimă, vă port, mereu, Căci voi, atât în lanțul meu, În întăriri și-n apărare A Evangheliei lucrare, Părtași, cu mine, sunteți dar – Cu toții – la același har.


Cu o dorință de nespus, Cătam să Îl cunosc, pe El, Și să-nțeleg apoi, astfel, Puterea învierii Lui; Cu suferința Domnului, Voiam să fiu, în părtășie, Și-asemeni Lui, moartea să-mi fie.


Astfel, aminte-mi aduc eu, Că darul de la Dumnezeu – Pe care tu l-ai căpătat Când mâinile mi-am așezat Asupră-ți, pentru al tău crez – Mereu, să îl înflăcărez.


Vă-ndemn apoi, să nu-i uitați Pe cei ce sunt întemnițați, Ca și cum v-ați afla chiar voi, În lanțurile lor; apoi, Nici pe cei care-s chinuiți, Căci toți, un trup, alcătuiți.


De lucrurile-acestea, eu Sunt gata, să v-aduc, mereu, Aminte, măcar că le știți Și că, voi, tari, vă dovediți, În acel adevăr, pe care, L-aveți, acuma, fiecare.


Căci știu că dezbrăcarea, iată, De-al meu cort, va veni deodată – Exact așa precum mi-a spus Al nostru Domn, Hristos Iisus.


„Astă scrisoare, fraților, E-a doua. Prea iubiților, Am căutat, în amândouă, Prin ce-am scris, să vă trezesc vouă, O minte sănătoasă, clară, Prin înștiințări; să vă fac iară,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa