Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Petru 1:10 - Biblia în versuri 2014

10 De-aceea fraților, să știți, Alegerea, să vi-o-ntăriți – Chemarea pe care-o aveți. Numai așa, o să puteți Ca, nicicând, să n-alunecați.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 De aceea, fraților, străduiți-vă chiar mai mult să vă consolidați chemarea și alegerea voastră, pentru că, făcând aceste lucruri, nu vă veți împiedica niciodată.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Fraților, având în vedere aceste lucruri, sunteți mult mai motivați să vă consolidați chemarea și alegerea voastră. Dacă veți proceda așa, nu veți devia niciodată.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 De aceea, fraților, străduiți-vă și mai mult să întăriți chemarea și alegerea voastră, căci făcând acestea nu vă veți poticni niciodată!

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

10 De aceea, cu atât mai mult, fraţilor, străduiţi-vă să vă întăriţi chemarea şi alegerea, fiindcă dacă veţi împlini cele amintite, nu veţi greşi niciodată

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 De aceea, fraților, căutați cu atât mai mult să vă întăriți chemarea și alegerea voastră, căci, dacă faceți lucrul acesta, nu veți aluneca niciodată.

Onani mutuwo Koperani




2 Petru 1:10
31 Mawu Ofanana  

Omul acel, neprihănit, Nu va putea a fi clintit Și astfel, pomenirea lui, Ține în veacul veacului.


Nu ți se clatină piciorul, Căci El este neadormit.


El nu-și dă banii cu dobândă Și nici nu o să stea la pândă Ca să ia mită, ne-ncetat, Contra celui nevinovat. Cel care-așa purtări arată, N-o să se clatine vreodată.


De se întâmplă ca să cadă, De tot nu va avea să pice, Căci Dumnezeu are să-l vadă Și-ndată are să-l ridice.


Stâncă îmi e și Ajutor. Turn de scăpare-mi e, mereu. De-aceea nu mă clatin eu.


Căci El îmi e sprijinitor, Stâncă îmi e și Ajutor. Turn de scăpare-mi e, mereu. De-aceea nu mă clatin eu.


Ferice e de omul care, Să facă acest lucru, are, Precum și de-al său fiu cari știe, În el, statornic să se ție, Păzind mereu, al Meu Sabat Spre a nu-l pângări vreodat’, Și stăpânindu-și brațul său, Ca să nu facă nici un rău!


De bucurie, nu sălta Vrăjmașo, chiar de ai văzut Că la pământ eu am căzut, Pentru că iarăși mă ridic! Chiar dacă-n beznă stau un pic, Totuși, Domnu-i a mea Lumină, De care inima mi-e plină!


Căci mulți sunt cei chemați să vie; Aleși, puțini doar, au să fie!”


Să știți că nu Îi pare rău, Lui Dumnezeu, de darul Său Și-apoi, nici de acea chemare, Făcută pentru fiecare.


Dar totuși, temelia tare, Pe care Dumnezeu o are, Nezguduită se arată, Purtând astă pecete dreaptă: „Domnu-i cunoaște pe ai Lui”, Și-apoi, „Numele Domnului, Dacă-I, de cineva, rostit, Omul acela, negreșit, Departe, trebuie să știe, De făr’delegi, ca să se ție!”


Dorim, acuma, însă, noi, Ca fiecare, dintre voi, Aceiași râvnă – negreșit – S-arate, până la sfârșit, Ca să-și păstreze neclintită, Mereu, nădejdea dobândită,


Și cari îi este, omului, Drept ancoră sufletului, Nădejde neclintită, tare, Care, în Templu, e în stare Să treacă de acea perdea, Ce, înăuntru, se găsea,


Cel care, Legea, o păzește Și o poruncă doar greșește, Se face – fără doar și poate – În urmă, vinovat, de toate.


Când se întoarseră-napoi, La Iosua, au zis apoi: „De ce să porți poporul tot, Să bați cetatea, când socot Că numai două sau trei mii, Dintre ai lui Israel fii, Vor fi destui să reușească, Cetatea Ai, s-o cucerească. De ce să obosești acum, Poporul și să-l porți pe drum, Pentru locuitorii ei? Puțini sunt oamenii acei.”


După știința arătată, De la-nceput, de-al nostru Tată, Și prin acea sfințire, care, O face Duhul, spre-ascultare, Precum, însă, și spre stropire A sângelui dat peste fire, De Domnul nost’, Hristos Iisus: Eu, har și pace, v-am adus – Căci ele sunt neprețuite – Și vă doresc a fi-nmulțite!


Puterea, de la Dumnezeu, Azi, prin credință, vă păzește Și ne-ncetat, vă ocrotește, Căci mântuirea pregătită, Gata-i a fi descoperită, În vremurile de apoi, Și-o veți putea primi și voi.


Puterea Lui, dumnezeiască, Putut-a să ne dăruiască Totul – în ceea ce privea Viața și-apoi, evlavia – Doar prin cunoașterea Celui Cari, prin puterea slavei Lui, La El, acuma, ne-a chemat


De-aceea, dați-vă și voi, Toată silința mai apoi, Unind cu faptele, credința; Cu fapta-n urmă, cunoștința;


De-aceea, prea iubiților, Fiindcă așteptați, cu dor, Aceste lucruri, vă siliți, Ca-n fața Lui, aflați să fiți, Fără prihană, fără vin, Și-n pace, când El va să vină.


Dar voi, cari dinainte știți Acestea, vreau să vă păziți Și nu cumva, să vă lăsați Târâți, de toți acești stricați, În rătăcirea lor și-apoi, Tăria, să vi-o pierdeți voi;


A Celui cari are putere Să vă păzească de cădere, Făcându-vă ca să veniți, La slava Sa, neprihăniți –


Ferice zic – fără-ndoială – La toți cei care straiu-și spală, Să aibă drept, la pomul vieții Și-apoi, în zorii dimineții – Ai lumii noi și minunate – Pe porți, să intre, în cetate!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa