Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Petru 1:1 - Biblia în versuri 2014

1 „Simon, zis Petru, rob supus Și-apostol, în Hristos Iisus, Către cei care-au dobândit Credința ce s-a dovedit De-același preț cu cea pe care, Noi am primit-o, fiecare, Prin voia Dumnezeului Și a Mântuitorului Nostru, aflat în ceruri, sus – Adică prin Hristos Iisus.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Simon Petru, slujitor și apostol al lui Isus Cristos, către cei care, prin dreptatea Dumnezeului nostru și a Mântuitorului Isus Cristos, au primit, asemenea nouă, aceeași credință de neprețuit:

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Simon Petru, sclavul și apostolul lui Isus Cristos, pentru cei care au primit o credință la fel de valoroasă ca a noastră prin dreptatea Dumnezeului și Salvatorului nostru, Isus Cristos.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Símon Petru, slujitor și apostol al lui Isus Cristos, celor care au primit o credință tot așa de prețioasă ca a noastră prin dreptatea Dumnezeului nostru și a Mântuitorului Isus Cristos,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

1 Simon Petru, rob şi apostol al lui Iisus Hristos, către cei care au primit o credinţă la fel de preţioasă ca a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Simon Petru, rob și apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credință de același preț cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos:

Onani mutuwo Koperani




2 Petru 1:1
40 Mawu Ofanana  

Iată că Domnul Dumnezeu E izbăvirea mea, mereu. Mă-ncred în El și pot să zic Că nu am teamă de nimic. Domnul este a mea tărie Și pricina de bucurie. Pricini de laudă, mereu, Îmi e al nostru Dumnezeu, Pentru că S-a milostivit Și mântuire am primit.


Atuncea Iuda – negreșit – Are să fie mântuit. Ierusalimul va putea, Parte de liniște-a avea Și-l vor numi, în țara voastră, „Domnul, neprihănirea noastră”.


Acum, iată cum s-au numit Cei doisprezece: au venit Simon – zis Petru – și Andrei: Sunt frați; fiii lui Zebedei: Ioan și Iacov; iar apoi,


Pe lângă mare a trecut Iisus. Acolo, i-a văzut Pe Simon – Petru poreclit – Și pe Andrei, la pescuit, Pentru că ei pescari erau. Tocmai atuncea, aruncau O mreajă-n mare, când chemați Au fost, de Domnul, cei doi frați:


Mântuitorul meu – în care, Al meu duh, bucurie, are,


De-aceea, a lui Dumnezeu Înțelepciune-a zis, mereu: „Proroci și-apostoli le-am trimis; Pe unii din ei i-au ucis; I-au prigonit pe alți-apoi,


Apoi, în grabă, l-a adus, Pe al său frate, la Iisus. „Tu, Simon, al lui Iona ești. De astăzi, Chifa, te numești” – A zis Iisus, când l-a zărit. („Petru”, înseamnă, tălmăcit.)


Acum, să vă mai spun ceva: Dacă-Mi slujește cineva, Să Mă urmeze! Unde-s Eu, Va fi și slujitorul Meu. Dacă-Mi slujește cineva, De Tatăl Meu, cinstit fi-va.


Lor, „Pace vouă”, iar, le-a spus. „Cum Eu am fost, de al Meu Tată, Trimis aici, acuma, iată Că vă trimit și Eu, pe voi.”


Simon, întâi, ne-a arătat Cum, către Neamuri, S-a uitat Domnul voind ca un popor, S-aleagă, din mijlocul lor, Să-i poarte Numele. Firesc,


„Eu – Pavel – rob al lui Iisus, Chemat, apostol, a fi pus, Ales fiind, mai dinainte, Să vă vestesc aste cuvinte – Adică Evanghelia care Al nostru Dumnezeu o are –


Sau, mai degrabă, să-ncercăm Cu toți să ne îmbărbătăm, Căci lucrul este cu putință Prin legătura de credință, Pe care o aveți, mereu, Voi toți și-asemenea și eu.


Deoarece în ea-i vădită – Și-acuma e descoperită – Neprihănirea cea pe care Domnul o dă, la fiecare, Doar prin credință – cum am zis – Și cum e, în Scriptură, scris: „Doar prin credință, negreșit, Trăi-va cel neprihănit”.”


Iar voi, prin Tatăl Cel de Sus, Sunteți dar, în Hristos Iisus. El e făcut, de Dumnezeu, Să fie, pentru noi, mereu, Înțelepciune și sfințire, Să fie și neprihănire, Și-asemeni – pentru fiecare – Să fie și răscumpărare,


Căci eu sunt cel mai ne-nsemnat Cari, printre-apostoli, sunt aflat. Nu-s vrednic să mă fi numit Apostol, căci am prigonit, Biserica lui Dumnezeu.


„Nu sunt eu slobod, tot mereu? Oare, nu sunt, apostol, eu? Nu L-am văzut eu, pe Iisus – Pe Domnul nost’, din cer, de sus? Și oare, nu îmi sunteți voi, Lucrarea mea, în Domnu-apoi?


Fiindcă în credință-avem Același duh, și noi putem Ca să vorbim, căci am crezut La fel precum s-a petrecut În lumea veche, când s-a zis Și, în Scripturi, apoi, s-a scris, Că „Am crezut și am vorbit”.


Pe Cel care n-a cunoscut Nici un păcat, El L-a făcut, Păcat să fie, pentru noi, Ca să putem să fim apoi – Prin El – neprihănirea care, Al nostru Dumnezeu o are.”


Iar Cel ca-apostol l-a făcut Pe Petru, grijă a avut Ca să mă facă și pe mine, Și a găsit că este bine Ca Evanghelia s-o vestim, Și-n lume să o răspândim: El, celor, împrejur, tăiați, Iar eu, la cei ce-s netăiați, La Neamurile care sânt, Azi, răspândite, pe pământ –


Închisă doar, a fost ținută, Făr’ a se face cunoscută Copiilor oamenilor, În curgerea vremurilor Care-au trecut, în felu-n care Această taină-acum apare, Prin Duhul, dat doar sfinților Apostoli și prorocilor, Cari sunt ai lui Iisus Hristos.


Prin El – să știți dragii mei frați – Unii, apostoli, sunt lăsați, Alții proroci, alții păstori, Evangheliști și-nvățători,


Un singur Domn, să știți dar voi, Precum că este, pentru noi; Avem numai un singur crez Și este numai un botez.


„Pavel și Timotei, pe care, Drept robi, Iisus Hristos îi are – Având alăturea de ei, Episcopi și pe toți acei Care, acum, diaconi sânt – Către întreg poporul sfânt, Pe cari, Hristos l-a câștigat Și este, în Filipi, aflat:


Voiesc să vă destăinui eu, Căci cu privire la Hristos, Ați primit har – neîndoios – Nu doar pentru a crede-n El, Ci și spre-a pătimi astfel, Pentru al nostru Domn și-apoi,


Să fiu și eu, în El, găsit – Nu cu neprihănirea mea, Pe care Legea mi-o dădea – Ci cu acea neprihănire Ce vine peste omenire Și cari, de Dumnezeu, e dată, Doar în credința arătată, În Domnul nost’, Hristos Iisus.


De-asemenea, nu pot uita, Ce mare e credința ta Neprefăcută și curată – Credință care, așezată Întâi, era-n a ta bunică, Lois. Aceasta – fără frică – În urmă, a găsit cu cale, S-o-mpărtășească, mamei tale – Lui Eunice – și știi bine, Că a trecut, din ea, la tine.


„Pavel, rob al lui Dumnezeu Și-apostol, în Hristos, mereu, Așa cum este potrivit Cu cei care s-au dovedit Că au credința arătată De Dumnezeu – credință dată Celor ce sunt aleși ai Lui Și au, a adevărului Știință, ce se potrivește Evlaviei, ce se dorește –


Spre cel care e Tit chemat, Copilul meu adevărat Întru credința ce-o păzim Și amândoi o-mpărtășim: Pace și har, să-ți dea, mereu, Al nostru Tată – Dumnezeu – Și-asemenea, Hristos Iisus, Mântuitorul Cel de Sus!


În așteptarea împlinirii Nădejdii noastre, a ivirii Slavei, pe care, tot mereu, O are-al nostru Dumnezeu Mântuitor – Hristos Iisus – Care se află-n ceruri, sus.


„Iacov, rob al lui Dumnezeu Și-al Domnului Iisus, mereu, Spre semințiile pe care, Neamul lui Israel le are, În diferite părții aflate – Și-s doisprezece – sănătate!


„Petru, acel care e pus Apostol, în Hristos Iisus, Către aleșii cari trăiesc, Printre străini, și se găsesc – Unii, prin Pont, împrăștiați, Alți-n Galatia aflați, Precum și-n Capadocia, Bitinia și Asia –


Pentru ca astă încercare, Pentru credința voastră – care, Mai scumpă este la vedere, Decât e aurul ce piere Și totuși este cercetat Prin foc, pentru a fi curat – Să vă aducă, drept urmare, Laudă, slavă, cinste mare, Când se va arăta apoi, Iisus Hristos, pe care, voi –


Această cinste vi s-a dat Vouă, în dar, căci ați crezut! Dar pentru cei care n-au vrut Să creadă, „piatra lepădată De toți zidarii, e luată, Și-n urmă ea este adusă Și-n capul unghiului, e pusă.”


„Prezbiterilor, le vorbesc, Căci vreau ca să îi sfătuiesc, Pentru că eu, prezbiter sânt – Martor al lui Hristos Cel Sfânt – La tot ceea ce-a pătimit, Și care, parte, am primit, La slava Lui neprețuită Care va fi descoperită:


Și cari, făgăduieli, ne-a dat – Nespus de mari și scumpe – care, Părtași, ne fac, pe fiecare, La firea cea dumnezeiască, Dacă, de starea cea lumească – De stricăciuni ce s-au găsit În pofta lumii – am fugit.


„Iuda, umilul rob supus, Al Domnului Hristos Iisus – Cel cari, pe Iacov, frate-l are – Către toți cei chemați – pe care, Dumnezeu Tatăl i-a iubit Și i-a vegheat, necontenit, Păstrându-i astfel, ne-ndoios, Pentru al Său Iisus Hristos:


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa