Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




2 Ioan 1:1 - Biblia în versuri 2014

1 „Prezbiterul scrie, acum, Alesei Doamne dar, precum Și fiilor – copiii ei – Pe care eu și toți acei Cari, adevărul, au primit, Întotdeauna, i-am iubit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Prezbiterul, către aleasa doamnă și către copiii ei, pe care-i iubesc în adevăr – și nu numai eu, ci toți cei ce cunosc adevărul –

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Bătrânul, pentru aleasa Doamnă și pentru copiii ei pe care îi iubesc în adevăr. Eu nu sunt singurul care vă iubește, ci sunteți iubiți de toți cei care cunosc adevărul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Prezbiterul, către aleasa Doamnă și copiii ei, pe care eu îi iubesc în adevăr, dar nu numai eu, ci și toți cei care au cunoscut adevărul,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

1 Bătrânul către aleasa Doamnă şi către copiii ei, pe care eu îi iubesc în adevăr – şi nu numai eu, ci şi toţi cei care cunosc adevărul –

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Prezbiterul către aleasa Doamnă și către copiii ei, pe care-i iubesc în adevăr – și nu numai eu, ci toți cei ce cunosc adevărul –,

Onani mutuwo Koperani




2 Ioan 1:1
25 Mawu Ofanana  

Și eu, cu cale, am aflat – După ce-atent am cercetat, Cu de-amănuntul, fiecare Din lucrurile-acelea care S-au petrecut, ca să le știu Obârșia – acum, să-ți scriu Tot ce cunosc, în aste file, Mult prea alese Teofile,


Când, adevărul, o să-l știți, Slobozi, putea-veți ca să fiți, Căci el v-aduce slobozire.”


Astfel, prin grija tuturor, Au strâns aceste ajutoare Și fost-au date, spre păstrare, Prezbiterilor – sau „bătrâni”. Ajunseră-n ale lor mâni, Prin Saul și Barnaba care Au dus aceste ajutoare.


Lui Ruf, de-asemeni, îi doresc Tot sănătate, căci ales, În Domnul, e; bine-nțeles, La fel și mamei lui apoi, Să-i spuneți „sănătate” voi, Pentru că, totdeauna, ea A fost la fel, ca mama mea.


Când i-am văzut, cum s-au purtat, Că nu țin adevărul care A noastră Evanghelie-l are Și că nu umblă drept, m-am dus, La Chifa-n grabă, și i-am spus, Față de toți: „Vreau să-ntreb eu, Că dacă tu, cari ești Iudeu, Ca Neamurile-acum trăiești, Pe ele, cum de le silești Să nu trăiască-n felul lor, Ci în cel al Iudeilor?”


Nu ne-am supus și, negreșit, Că lor, noi nu ne-am potrivit, Măcar o clipă, căci voim Ca, Evanghelia, s-o vestim, Iar adevărul ei, apoi, Dorim ca să rămână-n voi.


„O, Galateni nechibzuiți! De cine oare-ați fost vrăjiți, Încât, Iisus e zugrăvit – În ochii voștri – răstignit?


Eu știu că bine-alegeți voi; Dar cine v-a tăiat apoi, Calea, ca să nu ascultați, De adevăr, dragii mei frați?


Căci voi nădăjduiți, dragi frați, La o răsplată-n ceruri, sus, Așa după cum vi s-a spus Prin adevărul răspândit Prin Evanghelie – negreșit –


Cheamă și vrea ca fiecare Să fie-n urmă mântuit – După ce-ntâi va fi venit, La adevărul Domnului, Precum și la știința lui.


Că dacă am păcătuit, Cu voia, după ce-am primit Cunoașterea adevărată, Nu se mai află a fi dată Vreo jertfă, spre a fi iertate, În urmă, noile păcate.


După știința arătată, De la-nceput, de-al nostru Tată, Și prin acea sfințire, care, O face Duhul, spre-ascultare, Precum, însă, și spre stropire A sângelui dat peste fire, De Domnul nost’, Hristos Iisus: Eu, har și pace, v-am adus – Căci ele sunt neprețuite – Și vă doresc a fi-nmulțite!


„Prezbiterilor, le vorbesc, Căci vreau ca să îi sfătuiesc, Pentru că eu, prezbiter sânt – Martor al lui Hristos Cel Sfânt – La tot ceea ce-a pătimit, Și care, parte, am primit, La slava Lui neprețuită Care va fi descoperită:


Biserica aleasă, care, În Babilon, sălaș, își are, Trimite multă sănătate, La toți – acum – prin acest frate. Marcu, al meu fiu, v-a trimis, Tot sănătate, când v-am scris. Vă spuneți sănătate-apoi –


V-am scris, nu că aș fi crezut, Că voi nu ați fi cunoscut, Care e adevărul. Eu V-am scris, în ceasu-acesta greu, Pentru că știți – și știți prea bine – Cum că din adevăr nu vine


De-aceea, copilașilor, Îndemnul meu, dat tuturor, Este ca voi să vă iubiți, În adevăr, cum bine știți, Cu fapta – precum se cuvine – Și nu prin vorbe doar, de bine.


Copiii sorei tale vin Și sănătate-ți spun. Amin.”


Acuma, Doamnă, eu doresc Să-ți scriu, nu de-o poruncă nouă, Ci de cea veche, dată vouă De la-nceputuri: deci, să știm Ca toți, mereu, să ne iubim!


„Prezbiterul, către acel, Pe care îl iubește el, Într-adevăr. Este numit Gaiu, acel om preaiubit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa