Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Timotei 4:3 - Biblia în versuri 2014

3 Căsătoria, o opresc Oameni-aceștia, și-ngrădesc, A hranei întrebuințare – Adică lucrurile care Făcute-au fost, de Dumnezeu, Spre-a fi luate, tot mereu, Cu mulțumiri, de cei ce știu Și cred, în adevărul viu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Ei interzic căsătoria și cer abstinență de la mâncărurile pe care Dumnezeu le-a creat ca să fie primite cu mulțumire de către cei ce cred și cunosc adevărul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Ei sunt cei care interzic căsătoria și cer abținerea de la consumarea unor alimente pe care Dumnezeu le-a făcut să fie primite (și mâncate) cu mulțumire de către cei care cred și care cunosc adevărul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Ei interzic căsătoria, [prescriind] abstinența de la alimentele pe care Dumnezeu le-a creat ca să fie primite cu mulțumire de către cei care cred și cunosc adevărul,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

3 Aceştia interzic căsătoria şi impun abţinerea de la unele mâncăruri pe care Dumnezeu le-a făcut pentru a fi primite cu mulţumire de către cei care cred şi cunosc adevărul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Ei opresc căsătoria și întrebuințarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulțumiri de către cei ce cred și cunosc adevărul.

Onani mutuwo Koperani




1 Timotei 4:3
30 Mawu Ofanana  

Tot ce se mișcă și se vede, Precum și toată iarba verde, Date vă sunt, să le mâncați Și foamea să vă stâmpărați.


Iată ce-am mai văzut: e bine Și e frumos pentru oricine, Doar să mănânce și să bea Și-n felu-acesta să își ia Partea din munca lui cu care, Trudit este mereu sub soare, În toată vremea vieții lui.


De dumnezeii ce-i aveau Părinții lui – pe când trăiau – Seamă, nu o să țină el. Seamă, nu va ținea – defel – Nici de-a femeilor dorință, Căci va găsi de cuviință, Mai sus decât toți a se ține, Slăvindu-se numai pe sine.


Noroadelor, le-a poruncit Ca jos să stea. Când a primit Pâinea și peștii, le-a luat, Apoi le-a binecuvântat, Dându-le ucenicilor Să le împartă la popor.


Aflați că omul nu-i spurcat Prin ceea ce el a băgat În gură, ci prin ce-a ieșit Din ea, atunci când a vorbit.”


A mulțumit Domnului Sfânt, Iar după-aceea a luat Pâinea și peștii și le-a dat, Pe toate, ucenicilor, Să le împartă la popor.


Intrară împreună-n casă, Iar după ce au stat la masă, Iisus luă o pâine mare, Rosti o binecuvântare, A frânt-o în bucăți apoi, Și-a dăruit-o celor doi.


Când zorii zilei se iviră, Alte corăbii mai sosiră, De la Tiberiada. Ele – Toate corăbiile-acele – Liman găsiră și-ancorară Lângă-acel loc, unde, c-o seară Mai înainte, a mâncat Mulțimea și s-a săturat, După ce Domnu-a mulțumit, Lui Dumnezeu. Cei ce-au venit,


După ce, astfel, a vorbit, Luând pâinea, a mulțumit Lui Dumnezeu și a mâncat, Frângând-o-ntâi. Ei au luat,


Împărăția – vă spun eu – Cari este a lui Dumnezeu, Nu e-n mâncări și băutură. În Ea găsești, făr’ de măsură, Neprihănirea ce te-mbie, Pacea și multă bucurie. Să știți că toate-acestea sânt Aflate doar în Duhul Sfânt.


Cel ce mănâncă, nu-ndrăznească Pe altul să-l disprețuiască, Dacă acela nu mănâncă. De-asemenea, oprit e, încă, Acela care n-a mâncat, Ca să îl judece de-ndat’, Pe celălalt, căci – negreșit – De Dumnezeu, a fost primit.


Acelui om cărui îi place, Ca între zile, de a face Deosebiri, să știți că el, Doar pentru Domnul face-astfel. Iar cu acel care, din fire, Nu face vreo deosebire A zilelor, este la fel: Nu face, pentru Domnul, el. Cine mănâncă, tot mereu, Mănâncă pentru Dumnezeu, Căci Îi aduce mulțumire. De-asemenea, vă dau de știre Precum că și acela care S-a abținut de la mâncare, Tot pentru Domnul n-a mâncat. Prin felu-n care-a procedat, Lui Dumnezeu, I-a mulțumit.


Mâncărurile s-au făcut Doar pentru pântec, și-i știut Că pântecul – la fiecare – Este făcut pentru mâncare. Acestea toate sunt vădite Că au să fie nimicite, De către Dumnezeu. Se știe, Că trupul nu-i pentru curvie, Ci, pentru Domnul, este el, Iar Domnu-i pentru trup, astfel.


Dacă te-nsori, n-ai să greșești, Pentru că nu păcătuiești; Și nici fecioara nu greșește, Atunci când se căsătorește. Știu că ființele acele, Necazuri, au să aibă ele; Căci dacă te căsătorești Ai și necazuri pământești. De-acestea, eu am încercat, Ca să vă cruț, prin al meu sfat.


Dar nu carnea este cea care, Plăcuți – pe noi, pe fiecare – Ne face, pentru Dumnezeu. Nimic, de-aceea, vă spun eu, Că nu avem să câștigăm Dacă, din ea, o să mâncăm. Nici dacă nu mâncăm, vă zic Căci n-avem de pierdut, nimic.


Deci, nimeni nu-ndrăznească-apoi, Ca să vă judece, pe voi, În ce privește o mâncare, O băutură oarecare, O sărbătoare anumită, O lună nouă născocită, Sau cu privire la Sabat,


Orice veți face, cu cuvântul, Cu fapta voastră, sau cu gândul, Să faceți voi, neîncetat, În Numele cel minunat Al Domnului Hristos Iisus, Iar Tatălui Celui de Sus, Tot prin al Său Nume, să știți, Necontenit, să-I mulțumiți.


Cheamă și vrea ca fiecare Să fie-n urmă mântuit – După ce-ntâi va fi venit, La adevărul Domnului, Precum și la știința lui.


Orice făptură – vă zic eu – Cari este a lui Dumnezeu – Indiferent de ce-o să spună Un om, să știți că este bună. Cu mulțumiri, dacă-i luat, Nimic nu e de lepădat.


Deci, văduvele cele care Sunt tinerele, fiecare, Voiesc a fi iar, măritate, La a lor casă, așezate, S-aibă copii pe lângă sine, Să fie bune gospodine, Și să nu dea, cumva, afară, Nici un motiv pentru ocară, Potrivnicului. Să știți voi,


Căsătoria – să se știe – Mereu, în cinste, să se ție, Iar patul să fie curat, Ferindu-l de a fi spurcat. Căci Dumnezeu, și pe curvari Și-asemeni și pe preacurvari, Are ca să-i aducă-odată, La a Sa dreaptă judecată.


De-nvățături străine – voi – Să nu fiți amăgiți apoi. Căci este bine, întărită De-a vă fi inima, zidită Prin har numai, la fiecare Și nicidecum, prin vreo mâncare. Mâncările nu le-au slujit, Deloc, celor ce le-au păzit.


Dacă-n cetate-o să intrați, Fiți siguri că o să-l aflați, Căci el, acasă, s-a oprit, ‘Nainte de-a se fi suit La locul cel înalt, în care Așteaptă-ntreaga adunare. Poporul îl așteaptă, încă, Și nimenea nici nu mănâncă Până când nu vine și el, Ca să mănânce toți astfel. De-aceea, voi să vă zoriți, Căci doar acum o să-l găsiți.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa