Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Timotei 3:2 - Biblia în versuri 2014

2 Că el va trebui să fie Fără prihană, cumpătat, Doar c-o femeie, cununat, Cu-nțelepciune, silitor, Mereu – de oaspeți – primitor, Necontenit a fi în stare De-ai învăța, pe fiecare.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Episcopul însă trebuie să fie fără reproș, soț al unei singure femei, să aibă stăpânire de sine, să fie cumpătat, respectabil, ospitalier, în stare să-i învețe pe alții,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Dar el trebuie să aibă un comportament ireproșabil, să fie soțul unei singure femei, să manifeste demnitate, să aibă autocontrol, să fie ordonat, ospitalier și capabil să îi învețe pe alții.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Episcopul trebuie să fie fără reproș, bărbatul unei singure soții, sobru, înțelept, cuviincios, ospitalier, capabil să-i învețe pe alții.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

2 Dar episcopul trebuie să aibă o viaţă fără reproş, să fie bărbatul unei singure femei, să fie treaz, cumpătat, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, capabil să-i înveţe pe alţii,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Dar trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înțelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeți, în stare să învețe pe alții.

Onani mutuwo Koperani




1 Timotei 3:2
20 Mawu Ofanana  

Sunt orbi cei care îl păzesc. Pricepere nu dovedesc. Câini muți sunt ei și aiurează. Stau tolăniți și dormitează.


Cei doi, neprihăniți, erau Și, fără pată, împlineau Poruncile, rânduieli toate, Care, de Domnul, au fost date.


O prorociță se găsea, Acolo; Ana se numea, Fiind a lui Fanuel fată – Așer, de neam. Înaintată Era, în vârstă. A trăit – După ce s-a căsătorit – Doar șapte ani cu-al ei bărbat.


Mereu, pe sfinți, să-i ajutați, Când, în nevoie, sunt aflați. De oaspeți, trebuie să știți, Ca, primitori, oricând, să fiți.


Căci astfel doar, vă dovediți, Cum că sunteți neprihăniți, Sunteți curați și că, mereu, Fii Îi sunteți, lui Dumnezeu, În mijlocul unui neam care E de-o ticăloșie mare Și e stricat – în el apoi – Lumini, în lume, fiind voi,


Diaconii vor fi bărbați, Cu o nevastă, însurați, Cari știu, copiii, a și-i ține Și își conduc casele, bine.


Diaconii, de-asemenea, Trebuie, cinste, a avea. Câștig mârșav, să nu dorească, Nici două fețe, să vădească, Nici vin, prea mult, ei să nu beie, Ci cumpătați, mereu, să steie


Căsătoria, o opresc Oameni-aceștia, și-ngrădesc, A hranei întrebuințare – Adică lucrurile care Făcute-au fost, de Dumnezeu, Spre-a fi luate, tot mereu, Cu mulțumiri, de cei ce știu Și cred, în adevărul viu.


Să fie cunoscută ea, Prin lucrurile-nfăptuite, Cari, fapte bune, sunt vădite: Să fi crescut copii, să știe Precum că trebuie să fie O gazdă bună – primitoare – Cari, ale sfinților picioare, Întotdeauna, le-a spălat, Mereu să îi fi ajutat Pe cei care sunt dovediți – Cu-adevărat – nenorociți, Și-n ajutor, să fi sărit, La fapte bune, negreșit.


Să nu te-areți grăbit, din fire, Când, mâinile, pe cineva, Ți le așezi, ca nu cumva, Părtaș dar, să te pomenești, Că, la al său păcat, tu ești. Pe tine însuți, ne-ncetat – Te rog – păzește-te curat.


O văduvă care va vrea, Înscrisă, ca să fie ea, În lista celor arătate Că-s văduve adevărate, Nu va fi tânără și deci, Să nu se afle sub șaizeci De ani. E bine de știut, Că trebuie să fi avut Un singur soț. De-asemenea,


Cel care-i rob al Domnului, Nu trebuie-n purtarea lui, Ca să se certe dar, nicicând. El trebuie să fie blând, Să fie-n stare să-i învețe, Pe toți, și să le dea povețe, Să fie îngăduitor, Mereu să fie răbdător,


Spune bătrânilor, să știe, Că treji ei trebuie să fie, Vrednici de cinste, cumpătați, De sănătate încărcați; Apoi, treji, în orice privință, Referitoare la credință, La dragoste și la răbdare.


De-asemenea, dragii mei frați, De-a primi oaspeți, nu uitați; Căci mulți cari, oaspeți, au primit, Pe îngeri chiar, i-au găzduit, În casa lor, fără să știe Cine le-a fost în ospeție.


Căci ne-am făcut – neîndoios – Părtași ai lui Iisus Hristos, Dacă păstrăm pân’ la sfârșit, Al nostru crez, nezguduit – Încrederea ce am avut, În inimi, de la început.


Iată sfârșitul tuturor – Al tuturor lucrurilor – Este aproate. Deci să știți, Ca înțelepți, mereu, să fiți, Și doar în rugăciune, voi Trebuie să vegheați apoi.


De oaspeți, primitori să fiți, Voi între voi, și nu cârtiți,


Întotdeauna, treji să stați, Atenți să fiți și să vegheați, Căci diavolul, care-i mereu, Al vost’ potrivnic, ca un leu – Care răcnește-nfuriat – Vă dă târcoale, ne-ncetat, Și caută-n orice clipită, Pe cineva, ca să-l înghită.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa