Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Timotei 1:5 - Biblia în versuri 2014

5 Ținta porunci-i dragostea, Căci e știut că numai ea Vine din inima curată, Dintr-o credință-adevărată, Neprefăcută – negreșit – Și dintr-un cuget, bun vădit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Ținta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-o conștiință bună și dintr-o credință fără ipocrizie.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Ți-am făcut acea sugestie cu scopul de a promova dragostea. Ea vine dintr-o inimă sinceră, dintr-o conștiință pură și dintr-o credință autentică.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Însă scopul poruncii este iubirea dintr-o inimă curată, dintr-o conștiință bună și dintr-o credință neprefăcută.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

5 Iar ţinta poruncii este dragostea care vine din inimă curată, din conştiinţa bună şi din credinţa sinceră.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Ținta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun și dintr-o credință neprefăcută.

Onani mutuwo Koperani




1 Timotei 1:5
43 Mawu Ofanana  

Cel care poate să arate Că are mâini nevinovate, Acel care mereu arată Că are inima curată, Cel care poate ca să spună Că al său suflet – spre minciună – Nu se arată aplecat, Cel care strâmb nu a jurat Căci n-a voit ca să înșele Prin jurămintele acele,


Apoi, în mine, eu aș vrea Ca Tu Doamne s-așezi, odată, O nouă inimă, curată. Un duh statornic, de la Tine, Care e nou, să pui în mine.


„Ierusalime, te grăbește Și inima îți curățește, De răul ce te-a încolțit Ca să fii astfel mântuit! Cât timp, gânduri nelegiuite Vei ține-n inimă pitite?”


Mi-am zis: „Măcar dacă ai vrea, Puțină teamă a avea Față de Mine, după care Seamă să ții de-a Mea mustrare! Atunci, nu te-aș fi nimicit Și-asupra ta n-ar fi venit Pedepsele ce ți le-am dat, Cu care te-am amenințat.” Însă, stricat s-a dovedit Tot ceea ce au făptuit.


Deci, omul bun are de scos, Din inimă, doar lucruri bune, Iar cel rău are să adune Doar răutăți. Răspunzător,


Ferice zic acuma, iată, Celor cu inima curată; Pentru că numai ei, mereu, Îl vor vedea pe Dumnezeu.


Astfel, El – între ei și noi – Nu vede vreo deosebire, Căci le-a făcut o curățire A inimilor, prin credință.


Țintă, privit-a, spre Sobor Pavel și zise: „Fraților! În fața Domnului, mereu, Până în ziua asta, eu Am viețuit, neîncetat, Păstrându-mi cugetul curat…”


De-aceea, mă silesc, mereu, Să îmi păstrez, cugetul meu, Curat, în fața Domnului, Dar și în fața omului.


Hristosul este – vă spun eu – Sfârșitul Legii, ca astfel, Oricine o să creadă-n El, Să poată ca să dobândească Neprihănirea cea cerească.


„Iată dar, dragostea, pe care, Vreau, să o aibă, fiecare: Curată, trebuie să fie, Și fără prefăcătorie. De rău – mereu – să vă-ngroziți; De bine, tare, stați lipiți.


Dar săvârșești un lucru rău, Când îi aduci, fratelui tău, Atât de multă întristare, Pornind doar de la o mâncare. Prin acest lucru, dovedești, Că-n dragoste, tu nu mai ești! Nu-l nimici – te rog frumos – Pe-acela pentru cari, Hristos – Cum știi prea bine – a murit, Prin ceea ce tu ai gătit!


„Spun adevărul în Hristos, Pentru că nu sunt mincinos: Martor îmi e cugetul meu, Care e luminat, mereu, De Duhul Sfânt, că simt o mare


„Chiar de-aș vorbi limbi omenești, Sau de-aș vorbi limbi îngerești, Însă, iubirea îmi lipsește, Să știți atunci, că se vădește Că toate n-au nici o valoare, Că sunt aramă sunătoare; Sunt un nimic dar, fraților, Sunt un chimval zăngănitor.


„Lauda noastră este dată, De mărturia arătată, De-al nostru cuget, ne-ncetat, Pentru că-n lume, ne-am purtat – Și mai ales, față de voi – Cu o sfințenie care-apoi, Vine din inimi ce-s curate Și cari, de Dumnezeu, sunt date, Pentru că nu ne-am bizuit Pe-nțelepciunea ce-a venit Din lume, ci pe harul care, Al nostru Dumnezeu îl are.


Acum dar, să cunoașteți voi Și roada Duhului apoi: Doar dragoste ea o să fie, Pace, precum și bucurie Și o răbdare-ndelungată Și bunătate arătată; Credincioșia-n urmă vine, Precum și facerea de bine


Căci în Iisus Hristos, tăiere – Sau dimpotrivă, netăiere – Cari, împrejur, se săvârșește, Nimic, nimic, nu prețuiește. Numai credința dovedită, Prin dragoste, e prețuită.


„Acum, Israele, ce are – Al tău Domn – să îți ceară oare, Decât ca să te temi, mereu, De El – de al tău Dumnezeu – Să umbli doar pe calea Lui, Să Îi slujești doar Domnului, Din inimă să Îl iubești – Din suflet – și să Îi păzești


Iată dar, ce poruncă, vreau Acuma, Timotei, să-ți dau: Așa cum ți s-a prorocit, Tu – fiule – necontenit, Puterile, ți le adună, Ca să te lupți lupta cea bună,


Să-ți ții credința, ne-ncetat, Precum și cugetul, curat, Pentru că unii l-au pierdut Și, din credință, au căzut.


Și să păstreze, ne-ncetat – Ținându-și cugetul curat – Taina credinței. Căutați


Îi mulțumesc lui Dumnezeu – Acel pe care-L slujesc eu Din moși strămoși, neîncetat Ținându-mi cugetul curat – Că zi și noapte, negreșit, În rugăciuni, te-am pomenit;


De-asemenea, nu pot uita, Ce mare e credința ta Neprefăcută și curată – Credință care, așezată Întâi, era-n a ta bunică, Lois. Aceasta – fără frică – În urmă, a găsit cu cale, S-o-mpărtășească, mamei tale – Lui Eunice – și știi bine, Că a trecut, din ea, la tine.


Ascultă dar, îndemnul meu: Tu trebuie să fugi, mereu, De toate poftele pe care, Al tinereții timp, le are; Să urmărești neprihănirea, Credința, pacea și iubirea, Cu toți acei cari, fără teamă, Pe-al nostru Domn, mereu Îl cheamă, Din a lor inimă curată.


Curat e totul – îți spun eu – Pentru cei ce-s curați mereu; Dar pentru cei cari necurați, Necontenit, vor fi aflați, Nimic nu poate fi curat, Căci ei au cugetul spurcat – Precum și mintea – negreșit.


Să caute dar, fiecare, Să se apropie, să vină La El, având inima plină Cu o credință-adevărată, Stropită bine și curată, Spălată înăuntrul său, De urma unui cuget rău, Avându-și trupul îmbăiat În apă, spre a fi curat.


Și pentru noi, să vă rugați, Căci noi suntem încredințați Cum că un cuget bun avem Și-astfel, în orice loc suntem – În toate lucrurile – bine, Ne vom purta, cu orișicine.


Cu-atât mai mult – neîndoios – Sângele Domnului Hristos Care, prin Duhul Cel de Sus, Pe Sine Însuși S-a adus Ca și o jertfă nepătată, Ce pentru Dumnezeu e dată, Va curăța, necontenit, Al vostru cuget – negreșit – De fapte moarte, ca apoi, Nestingheriți, să puteți voi, Numai pe viul Dumnezeu, În urmă, să-L slujiți, mereu!


Apropiați-vă, mereu, Numai de Domnul Dumnezeu, Pentru ca și El, mai apoi, Să se apropie de voi. Hei, păcătoșilor, cătați Ca mâinile să vă spălați! Oameni cu inima-mpărțită, Cătați s-o țineți curățită!


Deci, voi – care v-ați curățat Sufletul, când, prin Duhul Sfânt, Al adevărului cuvânt, L-ați ascultat, ca să puteți O dragoste de frați s-aveți, Neprefăcută – vreau să știți, Din inimă, să vă iubiți, Unii pe alții, cu căldură. Să nu fie, între voi, ură,


Păstrați-vă, neîncetat, Al vostru cuget, nepătat, Căci astfel, cei ce vă bârfesc, În ceea ce ei vă vorbesc De rău, să fie rușinați, Văzându-vă cum vă purtați, Cum în Hristos – toți, împreună – Aveți, mereu, purtare bună;


Și ce este aceasta, oare? Icoana închipuitoare Care, acum, vă mântuiește; Ea, prin botez, se definește, Prin care nu te curățești De-ntinăciunile trupești, Ci el trebuie ca să fie A sufletului mărturie – E mărturia ce s-a dat De către cugetul curat, În fața Domnului – prinos – Prin învierea lui Hristos


Dar mai presus de toate, vreau, Un sfat, acuma, să vă dau: S-aveți o dragoste fierbinte, Unii, de alții – țineți minte! – Pentru că dragostea, doar, poate, S-acopere multe păcate.


Cu dragostea de frați, să știți, Evlavia, să o-nsoțiți; Cu dragostea de frații voștri, Iubirea, semenilor noștri.


Putând să îi deosebim – Pe toți copiii Domnului, De cei ce-s ai diavolului. De-aceea, să se știe bine, Lucrul acesta: orișicine, În curăție, nu trăiește – Și nici cel care nu-l iubește Pe al său frate – vă spun eu, Că nu e de la Dumnezeu.


Și iată ce a poruncit: Să credem dar, necontenit, În Numele Fiului Lui, Iisus Hristos, și-asemeni Lui, Să ne iubim – cum a lăsat – Unii pe alții, ne-ncetat.


Acel care-a nădăjduit Astfel în El, s-a curățit, Precum curat este și El.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa