1 Samuel 9:7 - Biblia în versuri 20147 Saul i-a zis slugii apoi: „Dar ce putem să-i ducem noi, Acestui om al Domnului? Merinde-n sacul nostru nu-i. De daruri, ce să mai vorbim? Deci, ce putem să-i dăruim?” Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească7 Saul i-a răspuns slujitorului său: ‒ Dar dacă mergem, ce să-i ducem acelui om? Pâinea din sacii noștri s-a terminat și nu avem niciun dar pentru omul lui Dumnezeu. Deci, ce avem? Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20187 Saul i-a răspuns slujitorului lui: „Dacă mergem acolo, ce am putea să îi ducem acelui om? Nu mai există mâncare în saci; și nu avem nici vreun dar pentru omul lui Dumnezeu. Deci, ce mai avem?” Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20207 Saul i-a zis slujitorului său: „Iată, mergem, dar ce-i ducem omului? Căci pâinea din desaga noastră s-a terminat; nu avem niciun dar să-i ducem omului lui Dumnezeu. Ce avem?”. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu7 Saul a zis slugii sale: „Dar dacă mergem acolo, ce să aducem omului lui Dumnezeu? Căci nu mai avem merinde în saci și n-avem niciun dar de adus omului lui Dumnezeu. Ce avem?” Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19317 Și Saul a zis tânărului său: Dar iată vom merge și ce vom duce omului? Căci pâinea s‐a sfârșit din vasele noastre și nu este un dar de adus omului lui Dumnezeu: ce avem cu noi? Onani mutuwo |
Cel care fost-a împărat În Siria, a cuvântat: „Du-te-n Samaria, la el, Căci voi trimite-n Israel, La împărat, și o solie Și îi voi cere să îți vie În ajutor!” Naman, apoi, S-a-ntors acasă, înapoi. Talanți de-argint a numărat Și-apoi, cu el, zece-a luat. Haine de schimb luat-a – zece – Iar înainte ca să plece, Sicli de aur a luat Cari șase mii s-au numărat. Apoi, cu darul cel bogat, Spre Israel s-a îndreptat.
Cămile multe, Hazael A strâns și le-a luat cu el, Căci patruzeci a încărcat, Cu tot ceea ce s-a aflat – În a Damascului cetate – Mai bun, atunci. Daruri bogate, Lui Elisei, astfel, i-a dus, Precum al său stăpân i-a spus. Când a ajuns, l-a întrebat: „Prin mine, cel ce e-mpărat, În Siria, a glăsuit: „Oare, voi fi tămăduit, De boala mea?” Ce să-i spun eu, Lui Ben-Hadad, stăpânul meu?”
Voi toți Mă necinstiți mereu, În față la poporul Meu, Un pic de orz să dobândiți Sau niște pâine să primiți. Pe cei ce n-ar fi trebuit, Voi îi ucideți, negreșit, Și să trăiască-i faceți voi, Pe cei ce nu trebuie-apoi. Astfel, îi înșelați mereu, Pe cei ce sunt popor al Meu, Pentru că ei și-au însușit Minciunile ce le-ați rostit.”