14 Din câmpul vostru, va putea, Partea mai bună să o ia. Din ale voastre vii, la fel; Și din măslini lua-va el, Iar tot ceea ce a luat, Slugilor sale va fi dat.
Spune-i, când ești în fața lui: „Ascultă glasul Domnului! „Nu ești un ucigaș vădit? Nu ești tu, hoțul dovedit?” Apoi, spune-i cuvântul Meu: „Așa vorbește Dumnezeu: „Câinii au lins sângele tot, Ce-a curs din trupul lui Nabot, Când el cu pietre-a fost bătut. În locu-n care a căzut, Și sângele-ți se va prelinge, Iar câini-n urmă îl vor linge.”
Ahab, pân’ la Nabot, s-a dus Și-aste cuvinte i le-a spus: „M-am tot gândit la a ta vie. Bine ar fi, să mi-o dai mie, Căci este lângă casa mea. Grădină, am să-mi fac din ea, Pentru verdețuri. Te-nvoiești? În locul ei, ai să primești, Îndată, altă vie care Va fi mai bună și mai mare. Sau prețul viei, dacă vrei, Poți, în argint, ca să îl iei.”
Când Izabela a aflat Lucrul acesta, a-ntrebat: „Dar oare nu ești tu acel Care domnește-n Israel? Via nu e pierdută, încă. Fii vesel! Scoală și mănâncă! Voi face tot ceea ce pot, Să capeți via lui Nabot. Am să mă duc la Izreel Și-am să vorbesc chiar eu, cu el!”
Cel care este domnitor Nu va lua de la popor, Nimic din ce se dovedește Cum că poporul stăpânește. Nu-i va lua poporului, Nimica, din moșia lui, Ci tot ceea ce o să dea Fiilor săi, are să ia Numai din partea cea pe care În stăpânire el o are, Pentru ca nimeni, niciodat’, Să nu fie îndepărtat Din moștenirea lui. Mereu, Rămâne-va poporul Meu, Stăpân, astfel, pe-a lui moșie Și-nlăturat nu o să fie!”
Când – veștile – el le-a aflat, Pe slujitori, i-a întrebat: „Ascultați voi, oameni pe care, Neamul lui Beniamin îi are: Oare, al lui Isai fecior, Vă va fi binevoitor? O să vă dea vii și ogoare Sau căpitani îi veți fi oare, Peste o sută ridicați, Ori peste-o mie așezați?