1 Samuel 6:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ Deci faceți, niște chipuri, voi, Ca umflăturile, și-apoi, Și alte chipuri să lucrați, La fel ca șoarecii aflați În țară de vă pustiesc. Dați slavă Domnului ceresc, Dați slavă Domnului pe care Neamul lui Israel Îl are. Dacă veți face-n acest fel, Atuncea noi sperăm că El O să-Și ridice mâna-apoi, Să nu apese peste voi, Pe dumnezeii ce-i slujiți Și țara-n care locuiți.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁵ Faceți, deci, niște chipuri ale bubelor voastre și ale șoarecilor care vă distrug țara și glorificați-L pe Dumnezeul lui Israel. În felul acesta, poate că El Își va ridica mâna de peste voi, de peste dumnezeii voștri și de peste țara voastră.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Deci faceți niște imagini reprezentative atât pentru infecțiile voastre, cât și pentru șoarecii care vă devastează teritoriul; și glorificați pe Dumnezeul lui Israel! Astfel este posibil ca El să Își ridice mâna de peste voi, de peste zeii voștri și de peste teritoriul vostru.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ Faceți niște chipuri după tumorile voastre și niște chipuri după șoarecii voștri care vă strică pământul și dați cinste Dumnezeului lui Israél: poate își va ușura mâna de deasupra voastră și de deasupra dumnezeilor voștri și de deasupra pământului vostru!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Faceți niște chipuri după umflăturile voastre și niște chipuri după șoarecii voștri care pustiesc țara și dați slavă Dumnezeului lui Israel: poate că va înceta să-Și apese mâna peste voi, peste dumnezeii voștri și peste țara voastră.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ Și să faceți chipurile umflăturilor voastre și chipurile șoarecilor voștri, care vă strică pământul, și să dați slavă Dumnezeului lui Israel: poate că își va ușura mâna de peste voi și de peste dumnezeii voștri și de peste pământul vostru.

1 Samuel 6:5 Mawu Ofanana

1 Cronici 16:28

Popoare-ale pământului, Slavă și cinste, căutați Ca Domnului, mereu, să-I dați!

1 Cronici 16:29

Slăviți Numele Domnului Și daruri, dați, în fața Lui. Podoabe sfinte, vă luați Și-n fața Lui, vă închinați!

Psalmi 18:44

Și mă ascultă – negreșit – În tot ceea ce-am poruncit. Fiii străinului roiesc În juru-mi și mă lingușesc.

Psalmi 32:4

Căci zi și noapte, mâna Ta, Apăsător, asupră-mi sta. Precum pământul însetat, De-a verii arșiță-i uscat, Așa simțeam și eu, în mine, Cum vlaga-mi se usucă-n vine. (Oprire)

Psalmi 39:10

Abate de pe a mea cale – Azi – apăsarea mâinii Tale, Căci lovitura de la Tine, Îmi scoate sufletul din mine.

Psalmi 66:3

Iată ce trebui, apoi, Lui Dumnezeu, să-I spuneți voi: „Lucrările-Ți sunt minunate, Mărețe și înfricoșate! Din pricina puterii Tale, Vrăjmașii Tăi găsesc cu cale, Mereu, ca să Te lingușească Și slavă să Îți dăruiască.”

Exodul 12:12

Iată, în noaptea Paștelui, Eu, prin Egipt, am să pornesc, Pentru că am să îi lovesc Pe cei întâi născuți pe care, Acum, țara aceasta-i are, Oriunde sunt – în orice loc – Fie el om, sau dobitoc. Astfel, atunci – la acea dată – Eu am să fac o judecată, În contra zeilor pe care Țara Egiptului îi are. Va fi după al Meu cuvânt, Pentru că Eu doar, Domnul sânt.

Exodul 8:17

Așa a fost, cum a vorbit: Aron, țărâna, a lovit Cu-al său toiag și imediat, Ea, în păduchi, s-a preschimbat, În țara Egiptenilor. Ei, pe oricari locuitor Al țări-apoi, s-au așezat. De răul lor, nu au scăpat Nici dobitoacele – și ele Răbdară zilele acele.

Exodul 8:24

Domnul, apoi, a împlinit Totul, așa cum a vorbit. Un roi de muște-a atacat Pe Faraon și a intrat În casele împărătești Și-ale slujbașilor domnești. Aceste muște-au năvălit Și-ntreg Egiptu-au pustiit.

Exodul 8:5

Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Du-te și, ce ți-am poruncit Acuma, lui Aron să-i spui, Ca să-și ridice brațul lui, Asupra apelor ce sânt Pe al Egiptului pământ: „Întinde-ți mâna peste râu Și iazuri, peste-orice pârâu, Și scoate broaștele afară S-acopere această țară.”

Isaia 19:1

Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie Peste Egipt, căci se arată Că împotrivă-i e-ndreptată. Iată că Domnul călărește Pe un nor iute și sosește În al Egiptului ținut. Înspăimântați, când L-au văzut, Toți idolii Egiptului Au tremurat în fața Lui, Iar Egiptenii – dintr-odată – Și-au simțit inima-nmuiată.

Isaia 42:12

Slavă să-I dați, lui Dumnezeu, Iar în ostroave, vă grăbiți Ca lauda să I-o vestiți!”

Ieremia 13:16

Dați slavă Domnului, mereu! Slavă să-I dați lui Dumnezeu, Până când nu se înnoptează De ochii nu mai pot să vază Și până nu se poticnește Picioru-n beznă, când pășește. Lumina o veți aștepta, Dar ea nu se va arăta, Căci El, din ea, umbră va face – A morții – și o va preface În negura cea mai adâncă.

Ieremia 3:13

Să recunoști că ai greșit, Că te-ai purtat nelegiuit, Că necredință-ai arătat Atuncea când ai alergat Să îți găsești alți dumnezei – Deși străini îți erau ei – Și că nu ai voit, mereu, Ca să asculți de glasul Meu.

Ioel 2:25

În felu-acesta, Eu găsesc Cu cale, să vă răsplătesc Anii pe care i-au mâncat Lăcustele ce s-au chemat Gazam, Arbeh, Ielec și cea Care Hasil, drept nume-avea. Toate lăcustele acele, De Mine-au fost trimise ele, Pentru că Eu le-am poruncit, Asupră-vă să fi venit.

Iona 3:9

Că se îndură Dumnezeu. Se va căii, și ceasul greu – De noi – îl va îndepărta Și poate că ne va ierta. Astfel, mânia Lui aprinsă, Nădăjduim că va fi stinsă, Sub al ei val să nu pierim, Ci viața să ne-o izbăvim!”

Maleahi 2:2

Dacă n-o să Mă ascultați Și dacă slavă n-o să-I dați Numelui Meu, arunc în voi Blestemul și blestem apoi Ceea ce-ați binecuvântat. Aflați că am și blestemat, Căci loc, în inimi, n-ați găsit, Pentru ceea ce-am poruncit” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Numeri 33:4

Egiptu-n doliu se găsea, În acel timp, căci își jelea Primii născuți care-au pierit, Pentru că Domnul i-a lovit; Și toți zeii Egiptului Simțit-au mâna Domnului.

Ioan 9:24

Când Fariseii l-au chemat, Pe orbul ce-a fost vindecat, I-au zis: „Slavă, lui Dumnezeu, De-acuma, să Îi dai, mereu! Cel ce te-a vindecat, pe tine, E-un păcătos, știm foarte bine.”

Iosua 7:19

După ce astfel îl găsise, Pe vinovat, Iosua zise: „Fiule, slavă-I dăruiește Lui Dumnezeu! Mărturisește Tot ce-ai făcut. Când îmi răspunzi, Te rog, nimic, să nu-mi ascunzi.”

Revelația 11:13

Peste pământ, s-a abătut, Atuncea, un cutremur mare, Cari, să dărâme-a fost în stare, A zecea parte, din cetate. Dintre ființele aflate Atunci, acolo, șapte mii S-au șters, din rândul celor vii. Oamenii care au scăpat S-au îngrozit și slavă-au dat, Acelui care e, mereu, Al cerurilor Dumnezeu.

Revelația 14:7

Îngeru-acela a strigat, Tare, zicând: „Neîncetat, Teamă s-aveți, de Dumnezeu, Și să-I dați slavă, tot mereu, Căci ceasul judecății Lui, Acuma a sosit! Celui, Care-a făcut cer și pământ, Mare și ape câte sânt, Să vă-nchinați, necontenit!”

Revelația 16:9

Oamenii nu s-au pocăit – Ci dimpotrivă – au hulit Atuncea, Numele pe care, Al nostru Dumnezeu îl are, Și n-au vrut, slavă, să Îi dea, Celui care putere-avea Peste urgii și stăpânește Asupra lor, precum dorește.

1 Samuel 5:11

În urmă, spre mai marii lor – Spre domnii Filistenilor – Solie-n grabă, au trimis, Prin care, în ăst fel, au zis: „Chivotul Domnului, pe care Poporul Israel îl are, Luați-l iute, de la noi, Ca să-l trimiteți înapoi, La neamul Său, la Israel. De moarte, vom scăpa astfel, Și noi, și oamenii pe care Neamul de Filisteni îi are.” Cetatea fost-a îngrozită, Fiind, de moarte, urmărită, Căci mâna Domnului ședea Apăsătoare, peste ea.

1 Samuel 5:9

Dar Dumnezeu a apăsat Peste cetatea Gatului, În cari trimis-a groaza Lui. Pe cei care au locuit Cetatea, Domnul i-a lovit Cu bube – de la mic, la mare – Încât atuncea, fiecare, Spuză de bube a avut, Cari la șezut i s-a făcut.

1 Samuel 6:8

Chivotu-n urmă să-l luați, Și-n car – atent – să-l așezați. O ladă, să mai puneți voi, Alăturea de el apoi, În care fi-vor așezate Acele lucruri ce-s lucrate Din aur, care s-au făcut Așa precum noi v-am cerut, Spre a fi jertfă pentru vină, În seamă să nu vi se țină Păcatul ce l-ați săvârșit. Când totul fi-va împlinit, Carul, îl veți trimite voi, Să se întoarcă înapoi, La neamul său, la Israel.