1 Samuel 6:19 - Biblia în versuri 2014

¹⁹ Domnul, pe cei ce-au locuit Chiar la Bet-Șemeș, i-a lovit, Căci în chivot ei s-au uitat. Moartea – pe loc – i-a secerat, Atuncea, pe cincizeci de mii Dintre-ai lui Israel copii, La care s-au adăugat – În urmă – șaptezeci, de-ndat’. Poporu-ntreg s-a tânguit, Pentru că Domnul l-a lovit, Îngăduind așa urgie, Asupra lui, atunci, să vie.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁹ Domnul i-a lovit pe oamenii din Bet-Șemeș pentru că s-au uitat în Chivotul Domnului; a lovit cincizeci de mii șaptezeci de bărbați din popor. Și poporul a bocit, căci Domnul lovise poporul cu o mare urgie.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁹ Iahve i-a lovit mortal pe oamenii din Bet-Șemeș pentru că s-au uitat în Cufărul Lui. El a omorât atunci cincizeci de mii șaptezeci de bărbați dintre ei. Poporul a plâns din cauza acestui mare dezastru cu care i-a lovit Iahve.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁹ [Domnul] i-a lovit pe oamenii din Bet-Șémeș pentru că s-au uitat la arca Domnului; a lovit șaptezeci de oameni din popor. Poporul a plâns, pentru că Domnul făcuse un măcel mare în popor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁹ Domnul a lovit pe oamenii din Bet-Șemeș când s-au uitat în chivotul Domnului; a lovit (cincizeci de mii) șaptezeci de oameni din popor. Și poporul a plâns, pentru că Domnul îl lovise cu o mare urgie.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁹ Și Domnul a bătut pe locuitorii Bet‐Șemeșului pentru că se uitaseră în chivotul Domnului și a bătut din popor șaptezeci de bărbați și cincizeci de mii de bărbați. Și poporul s‐a jelit pentru că Domnul lovise poporul cu o lovitură mare.

1 Samuel 6:19 Mawu Ofanana

2 Samuel 6:7

Dar Dumnezeu, când l-a zărit, S-a mâniat și l-a lovit Pe Uza, pentru-al său păcat. Îndată, jos, el a picat – Lângă chivotul Domnului – Și a murit în fața lui.

2 Cronici 25:21

Ioas, spre Iuda, a pornit. Pe-Amația l-a întâlnit Lângă Bet-Șemeșul pe care Iuda în stăpânire-l are.

Exodul 19:21

Domnul, lui Moise-i zise-apoi: „Coboară, du-te înapoi Și să îi spui poporului, Că nu îngădui, nimănui, La Domnul, buzna, ca să dea, Doar pentru a-L putea vedea, Ca nu cumva, în foc și pară, Mulți din acest popor, să piară.

Exodul 33:4

Poporul, când a auzit Ce grele vorbe a rostit Domnul, de el, s-a întristat, Și nimenea n-a mai purtat Podoabe. Domnu-a zis apoi,

Numeri 1:51

De câte ori cortul Meu pleacă, Leviții au să îl desfacă; Iar când acesta e oprit, La loc, ei îl vor fi-ntocmit. Străinul care-a cutezat – Cumva – de s-a apropiat De cort, să fie pedepsit: Cu moartea, fi-va el, lovit.

Numeri 4:15

După ce au ca să sfârșească, Aron și-ai lui fii să-nvelească Locașul sfânt al cortului Și-uneltele ce-s ale lui, Vor trebui a fi chemați Să vină-ai lui Chehat bărbați, Căci lor le sunt încredințate Acestea, spre a fi purtate. Să nu se-atingă – țineți minte! – Cumva, de lucrurile sfinte, Să nu se-ntâmple, bunăoară, Ca atingându-le, să moară. Aceste lucruri sunt lăsate – Din cort – pentru a fi cărate, De cei care s-au numărat Printre feciorii lui Chehat.

Numeri 4:18

„Vegheați să nu-i primejduiți, Ca să nu fie nimiciți Bărbații Chehatiților, Din mijlocul Leviților!

Numeri 4:20

Să nu intre – luați aminte! – Să învelească lucruri sfinte, Să nu se-ntâmple, bunăoară, Cumva, ca-n acest fel, să moară!”

Deuteronom 29:29

Lucruri care ascunse sânt, Sunt ale Domnului Cel Sfânt – Căci al nost’ Domn și Dumnezeu Le ține, pentru El, mereu; Iar cele ce-s descoperite Sunt pentru noi, doar, dăruite, Pentru copiii ce-au să vie Pe urma noastră – pe vecie – Spre a-mplini și-a înțelege Cuvântul scris, în astă lege.”

Coloseni 2:18

Deci, nimeni să nu reușească, Apoi, cumva, să vă răpească, Premiul, neprețuit de mare, Pentru a voastră alergare, Făcându-și numai voia lui, Printr-o smerenie-a omului Și printr-un fel de închinare, Spre-a îngerilor venerare, Amestecându-se, astfel, În niște lucruri, pe cari el Nu le-a văzut și nu le știe, Umflat fiind, doar de-o mândrie Deșartă, care s-a născut Din gânduri ce au apărut Prin ce-a putut ca să rodească, Din firea lui, cea pământească,

1 Petru 4:17

Căci iată că, acum, suntem În clipa-n care este gata Ca să înceapă judecata, Și va începe – vă spun eu! – Din casele lui Dumnezeu. Și dacă ea-ncepe cu noi, Care va fi sfârșitu-apoi, Al celor care n-au voit S-asculte – când li s-a vestit – De Evanghelia Domnului Și-au refuzat chemarea Lui?