Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 6:14 - Biblia în versuri 2014

14 Iar caru-n urmă s-a oprit La locul ce era chemat „Câmpul lui Iosua”, aflat Chiar la Bet-Șemeș, loc în care Este o piatră foarte mare. Oamenii-au mers și au luat Carul și-apoi au despicat Lemnele ce-l alcătuiau. Vacile care îl trăgeau, Au fost aduse Domnului, Drept jertfă, înaintea Lui.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Carul a intrat pe câmpul lui Iosua din Bet-Șemeș și s-a oprit acolo. Acolo se afla o piatră mare. Ei au despicat lemnele carului și au adus vacile ca ardere-de-tot Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Carul a intrat în câmpul din Bet-Șemeș care fusese dat în proprietate lui Iosua; și s-a oprit acolo, unde exista o mare piatră. Ei au despicat lemnele carului și (făcând focul cu ele,) au oferit vacile lui Iahve ca ardere integrală.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Carul a ajuns în câmpia lui Iósue din Bet-Șémeș și s-a oprit acolo. Acolo era o piatră mare. Au tăiat lemnele carului și vacile le-au adus ca ardere de tot Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Carul a ajuns în câmpul lui Iosua din Bet-Șemeș și s-a oprit acolo. Acolo era o piatră mare. Au despicat lemnele carului, și vacile le-au adus ca ardere-de-tot Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Și carul a venit în câmpul lui Iosua, Bet‐Șemitul, și a stat acolo. Și acolo era o piatră mare. Și au despicat lemnele carului și au adus vacile ardere de tot Domnului.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 6:14
13 Mawu Ofanana  

În acea zi, Gad a venit, La David și a glăsuit: „Du-te în aria pe care Aravna-n stăpânire-o are, Și un altar al Domnului Zidește, pe câmpia lui.”


Aravna zise: „Cum dorești! Ia aria, să pregătești, Jertfe, lui Dumnezeu. De vrei, Îi dau, drept jertfe, boii mei. Uneltele, carele mele, Lemne de foc să-ți fie ele.”


Pentru cinstirea Domnului, El, un altar, a ridicat, Pe care-apoi, jertfe, I-a dat. Acestea au avut menire De jertfe pentru mulțumire, Iar ele, date se socot Că fost-au ardere de tot. Domnul, atunci, Și-a potolit Mâniile și a oprit Urgia ce-o aduse El, Peste întregul Israel.


În urmă, ei s-au despărțit, Iar Elisei plecă grăbit, Să-și ia perechea sa de boi, Pe care i-a adus apoi, Drept jertfă. El a mai luat Uneltele pentru arat Și-a folosit lemnul din ele, Spre-a fierbe jertfele acele. Pe urmă, carnea jertfelor, A dat-o lucrătorilor. Când a sfârșit, el a plecat Și pe Ilie l-a urmat.


Altar, vreau să-Mi înalți tu, Mie. Acesta, din pământ să fie, Căci pe acest altar, socot Să-ți aduci arderea-de-tot, Jertfe de oi și boi, pe care Le dai ca jertfe de mâncare. Oriunde am să Mă găsesc – Și de-al Meu nume-Mi amintesc – Pe tine, te voi căuta Și te voi binecuvânta.


Poporul s-a sculat apoi, În zorii zilei, și-a zidit Altar, pe care a jertfit Arderi de tot, având menire De jertfe pentru mulțumire – Aduse-n fața Domnului – Arse de para focului.


Pe vârful stâncii să zidești Un nou altar, al Domnului. Ai să jertfești, pe piatra lui, Al doilea taur, să-l socot A fi drept ardere de tot. Să-l arzi cu lemnul adunat Din stâlpul ce va fi tăiat.”


El, de la câmp, tocmai venea, Mergând în urma boilor. „De ce plânge acest popor” – El a-ntrebat, căci auzise Ce larmă mare se stârnise. Atunci i s-a istorisit Ceea ce solii au vestit, Despre tot ce s-a întâmplat La Iabes. Saul s-a-ncruntat,


O jertfă-n cinstea Domnului, Cu toți cei din familia lui. „Îngăduie-mi să plec”– mi-a spus – „Căci cu familia, am de dus, O jertfă, pentru Dumnezeu. M-a înștiințat fratele meu, De lucru-acesta – negreșit – Iar dacă eu am dobândit Vreo trecere, în fața ta, În calea mea, te rog, nu sta. Dă-mi voie ca să plec acum Și să mă pregătesc de drum, Căci vreau ca să pornesc îndată, Să-i văd pe frați și pe-al meu tată!” De-aceea David – negreșit – La masa ta, nu a venit.


Cei ce-n Bet-Șemeș se aflau, În vale, grâne secerau. Când ochii și i-au ridicat, În față li s-a arătat Chivotul Domnului, în car, Mergând înspre al lor hotar. S-au bucurat când l-au zărit,


Erau și niște șoareci care, De aur fost-au fiecare, Și cinci era numărul lor – La fel ca al cetăților Unde aflați erau cei cari, La Filisteni, erau mai mari. Unele fost-au construite, Fiind, cu ziduri, întărite; Dar altele, în schimb, n-aveau Ziduri care le-mprejmuiau. Lucrul acest e-adeverit De piatra ‘ceea – negreșit – Pe cari chivotu-au așezat, Când, de pe car, ei, jos, l-au dat. Și astăzi, piatra se găsește În locul care se numește „Câmpul lui Iosua”, și care E la Bet-Șemeș, la hotare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa