Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 5:8 - Biblia în versuri 2014

8 În urmă, la mai marii lor – La capii Filistenilor – În grabă, soli, ei au trimis, Prin care, în ăst fel, au zis: „Ce facem, cu chivotul care, Domnul lui Israel îl are?” Mai mari-au spus: „Să îl luați Și-apoi, la Gat, să îl mutați.” Ei au făcut precum au spus Și-astfel, chivotul a fost dus La Gat, și-acolo l-au lăsat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Astfel, au chemat la o întâlnire pe toți domnitorii filistenilor și i-au întrebat: ‒ Ce să facem cu Chivotul Dumnezeului lui Israel? Ei au răspuns: ‒ Chivotul Dumnezeului lui Israel să fie dus la Gat! Și au dus acolo Chivotul Dumnezeului lui Israel.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Atunci au convocat pe toți conducătorii filistenilor și i-au întrebat: „Ce să facem cu acest Cufăr al Dumnezeului lui Israel?” Ei au răspuns: „Cufărul Dumnezeului lui Israel să fie dusă la Gat!” Și au dus acolo Cufărul Dumnezeului lui Israel.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Au trimis și au adunat toate căpeteniile filisténilor la ei și au zis: „Ce să facem cu arca Dumnezeului lui Israél?”. Au răspuns: „Arca Dumnezeului lui Israél să fie dusă la Gat!”. Și au dus arca Dumnezeului lui Israél [acolo].

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Și au trimis și au adunat la ei pe toți domnitorii filistenilor și au zis: „Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel?” Domnitorii au răspuns: „Să se ducă la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel.” Și au adus acolo chivotul Dumnezeului lui Israel.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Și au trimis și au adunat pe toți domnii filistenilor la ei și au zis: Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel? Și ei au răspuns: Să se îndrepte chivotul Dumnezeului lui Israel spre Gat. Și au îndreptat chivotul Dumnezeului lui Israel într‐acolo.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 5:8
11 Mawu Ofanana  

A mai venit, apoi, Zabad, Cu Șutelah, Ezer, Elead. Oameni din Gat au tăbărât Pe ei și-apoi i-au omorât, Căci să le ia – ei își doreau – Turmele care le aveau.


Mergeți la Calne și priviți! După aceea, să fugiți Să vă uitați și la Hamat! Vă pogorâți și până-n Gat, În țara Filistenilor! Cetățile ăstui popor Se-arată mai înfloritoare De cât sunt ale voastre, oare? Sau este mai înfloritor Ținutul dat ăstui popor, Decât se-arată cele două Ținuturi ce vi le-am dat vouă? Ținutul lor este mai mare Decât sunt ale voastre, oare?…


Când vremea ‘ceea o să vie, Ierusalimul o să fie O piatră grea, pentru popoare, Care va fi vătămătoare Pentru cei ce vor încerca – Atunci – de a o ridica. Popoarele pământului Veni-vor împotriva lui.


Pornind de la râul Șihor Cari merge – în curgerea lui, Spre marginea Egiptului – Și până la hotarul care Ecronu-n miazănoapte-l are. Ținutu-acesta Canaanit, De drept, trebuie socotit. Cinci domni acolo-s, bunăoară, Care din Filisteni, coboară: Unul, la Gaza, e aflat; Altu-n Asdod e împărat; Unul, în Ascalon, domnește, Altul, în Gat, împărățește, Iar ultimul dintre acei Este-n Ecron. Pe lângă ei, Ținutul – precum bine știți – E stăpânit și de Aviți.


Din miazănoapte – din Ecron – Ieșea mergând înspre Șicron Și Bala, pân’ la Iabneel, Oprindu-se, în mare, el.


Atunci, din oastea cea pe care Neamul de Filisteni o are, Un om voinic s-a arătat Și-n vale a înaintat. Omul, din Gat, era venit Și Goliat a fost numit. El – de statură – era mare, Căci șase coți și-o palmă, are.


Israeliții, însoțiți De cei care erau veniți Din Iuda, grabnic, au pornit Pe urma lor și-au chiuit De bucurie, ne-ncetat. Pân’ la Ecron i-au alergat Pe Filisteni și i-au bătut. Răniți de moarte, au căzut – Mulți dintre ei – pe drumul care, Spre Șaraim, se pierde-n zare, De unde, către Gat, cotea Și-apoi Ecronu-l atingea.


Achiș, pe David, l-a chemat Și-i spuse: „Ești un om curat La suflet – viu e Dumnezeu – Și-mi place să te văd, mereu, Mergând alăturea de mine, Căci n-am găsit, nimic, în tine, Să pot să te învinuiesc. Dar astăzi, îți mărturisesc Că nu le ești pe plac la cei Cari sunt conducătorii mei.


În urmă, spre mai marii lor – Spre domnii Filistenilor – Solie-n grabă, au trimis, Prin care, în ăst fel, au zis: „Chivotul Domnului, pe care Poporul Israel îl are, Luați-l iute, de la noi, Ca să-l trimiteți înapoi, La neamul Său, la Israel. De moarte, vom scăpa astfel, Și noi, și oamenii pe care Neamul de Filisteni îi are.” Cetatea fost-a îngrozită, Fiind, de moarte, urmărită, Căci mâna Domnului ședea Apăsătoare, peste ea.


Când aste lucruri le-au pățit, Cei din Asdod așa-au vorbit: „Chivotul Domnului, pe care Neamul lui Israel îl are, De vină-i pentru tot ce noi Am suferit, după război. Acum, de-aici, să îl luați, Căci nu mai vrem ca, apăsați – De mâna Domnului – să fim: Nici zeul căruia-i slujim – Dagon adică – iar apoi, Să nu fim apăsați nici noi.”


Și Filistenii au adus Preoți și ghicitori și-au spus: „Ce facem cu chivotul care Domnul lui Israel îl are? Ce trebuie să facem noi, Ca să-l trimitem înapoi?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa