Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 5:7 - Biblia în versuri 2014

7 Când aste lucruri le-au pățit, Cei din Asdod așa-au vorbit: „Chivotul Domnului, pe care Neamul lui Israel îl are, De vină-i pentru tot ce noi Am suferit, după război. Acum, de-aici, să îl luați, Căci nu mai vrem ca, apăsați – De mâna Domnului – să fim: Nici zeul căruia-i slujim – Dagon adică – iar apoi, Să nu fim apăsați nici noi.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Când oamenii din Așdod au văzut ce se întâmplă, au zis: „Să nu rămână la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel căci mâna Lui apasă asupra noastră și asupra lui Dagon, zeul nostru“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Când bărbații din Așdod au văzut ce se întâmplă, au zis: „Cufărul Dumnezeului lui Israel nu mai trebuie să rămână la noi; pentru că mâna Lui se manifestă împotriva noastră și împotriva zeului nostru numit Dagon.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Oamenii din Așdód au văzut că aceasta era [situația]. Ei au zis: „Să nu rămână arca Dumnezeului lui Israél la noi, pentru că mâna lui este dură împotriva noastră și împotriva lui Dagón, dumnezeul nostru!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Când au văzut că așa stau lucrurile, oamenii din Asdod au zis: „Chivotul Dumnezeului lui Israel să nu rămână la noi, căci mâna Lui apasă asupra noastră și asupra lui Dagon, dumnezeul nostru.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și oamenii din Asdod au văzut că este așa și au zis: Să nu rămână chivotul Dumnezeului lui Israel la noi, căci mâna sa este grea asupra noastră și asupra dumnezeului nostru Dagon.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 5:7
15 Mawu Ofanana  

După tot ce s-a petrecut, David – de Domnul – s-a temut Și a-ntrebat speriat: „Cum vine, Chivotul Domnului, la mine? Cum intră el, cum va putea, Să șeadă-apoi, în casa mea?”


Pentru că nu ați fost și voi Întâia dată, lângă noi, Aflați că Domnul ne-a lovit, Fiindcă am nesocotit Legea, și nu L-am căutat Așa precum ne-a învățat.”


Văzându-l, toți slujbașii lui I-au zis lui Faraon apoi: „Dar cât timp, oare, pentru noi, Omul acesta se vădește, O pacoste? Îngăduiește, Mai bine-acum, poporului Să plece și Domnului lui Să Îi slujească, precum cere. Tu nu vezi că Egiptul piere?”


Toți Egiptenii îl zoreau, Pe Israel, căci își doreau Să părăsească a lor țară, Să iasă cât mai iute-afară, Zicând: „De nu plecați, apoi, O să pierim, curând, și noi.”


„Am să vă las ca să plecați, Să părăsiți ținutul nostru, S-aduceți, pentru Domnul vostru Jertfe, așa cum a dorit” – Răspunse Faraon, grăbit. „Prea mult, să nu vă-ndepărtați! De-asemenea, să vă rugați – Lui Dumnezeu – și pentru mine.”


Chemă pe Moise și Aron, Le-a spus: „Rugați, pe Dumnezeu, Să ia, de pe poporul meu, Aceste broaște, căci voiesc, Pe-al Său popor, să-l slobozesc, Să meargă după voia Lui, S-aducă jertfe Domnului.”


Rugați pe Domnul, amândoi, Să nu mai dea iar, peste noi, Cu tunetul și piatra Lui, Căci dau drumul poporului Pe care-l are-n a mea țară, Să plece – să iasă afară – Așa precum a poruncit. Acum, nu va mai fi oprit.”


Dar Domnul oștilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis în acest fel: „Pe-Amon – Pe cel din No – pe Faraon, Egiptul și cu toți acei Pe cari îi are dumnezei, Precum și pe aceia care Și-au pus nădejdea lor cea mare În cel care este pe tron Și în Egipt e Faraon, Sau în cei cari sunt împărați Peste ținuturi așezați, Am să îi pedepsesc! Îi dau


Pentru că tu te-ai încrezut În faptele ce le-ai avut Și-n ale tale visterii, Ajunge-vei robit să fii. Aceeași soartă va avea Chemoșul de asemenea, Căci rob va fi, cu-ai săi preoți, Precum și cu mai marii toți.


Vai nouă! Cine oare poate – Pe noi – acum, a ne mai scoate Din mâna unor dumnezei Atât de tari? Noi știm că ei, Pe Egipteni, i-au pedepsit Și cu urgii mari, i-au lovit.


Peste Asdod, a apăsat, Greu, mâna Domnului, de-ndat’, Până când fost-a pustiit. Cu bube rele, i-a lovit Pe oamenii Asdodului Și pe acei din jurul lui. Bubele care le-au avut, Doar pe șezut li s-au făcut.


În urmă, la mai marii lor – La capii Filistenilor – În grabă, soli, ei au trimis, Prin care, în ăst fel, au zis: „Ce facem, cu chivotul care, Domnul lui Israel îl are?” Mai mari-au spus: „Să îl luați Și-apoi, la Gat, să îl mutați.” Ei au făcut precum au spus Și-astfel, chivotul a fost dus La Gat, și-acolo l-au lăsat.


Cei din Bet-Șemeș au văzut Tot ceea ce s-a petrecut, Și-au zis: „Cine, de pe pământ, În fața Domnului Cel Sfânt, Poate să stea? Ce facem noi Și unde să-ndreptăm apoi, Acest chivot al Domnului, Să nu ne-apese mâna Lui?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa