Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 5:10 - Biblia în versuri 2014

10 Când au văzut ce s-a-ntâmplat, Grabnic, chivotul l-au luat Și la Ecron, ei l-au trimis. Văzându-l, Ecroniți-au zis: „Iată chivotul cel pe care Domnul lui Israel îl are, Acuma l-au adus la noi, Căci vor să ne omoare-apoi.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Prin urmare, au trimis Chivotul lui Dumnezeu la Ekron. Însă, când a sosit Chivotul lui Dumnezeu în Ekron, cei din Ekron au strigat, zicând: „Au adus la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare, pe noi și pe poporul nostru!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Atunci au trimis Cufărul lui Dumnezeu la Ecron. Dar când a ajuns Cufărul lui Dumnezeu acolo, cei din Ecron au început să țipe, zicând: „Au adus la noi Cufărul Dumnezeului lui Israel, ca să ne omoare pe noi și pe poporul nostru!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Au trimis arca lui Dumnezeu la Ecrón. Când a ajuns arca lui Dumnezeu la Ecrón, cei din Ecrón au strigat: „Au adus la noi arca Dumnezeului lui Israél ca să ne omoare, pe noi și poporul nostru”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Atunci au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Când a intrat chivotul lui Dumnezeu în Ecron, ecroniții au strigat: „Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare, pe noi și poporul nostru.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Și au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Și a fost așa: cum a venit chivotul lui Dumnezeu la Ecron, ecroniții au strigat, zicând: Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne ucidă, pe noi și pe poporul nostru.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 5:10
13 Mawu Ofanana  

Eu sunt Domnul oștilor Și ne-ncetat, te-am însoțit. Vrăjmașii, ți i-am risipit, Iar numele ți-am înălțat, Voind să fie așezat În rândul tuturor cei cari, Peste pământ, au fost mai mari.


Ahazia era-mpărat Și în Samaria șezuse. De la fereastră, el căzuse, Printre zăbrelele pe care Odaia sa, de sus, le are. Din căzătură, s-a lovit Și foarte rău s-a-mbolnăvit. Îndată, soli, el a chemat La sine și a cuvântat: „La Bal-Zebub – la cel pe care, Ecronul, dumnezeu, îl are – Degrabă, vreau să mergeți voi, Ca să îl întrebați apoi, Ce se va întâmpla cu mine, Dacă mă voi mai face bine.”


A mai venit, apoi, Zabad, Cu Șutelah, Ezer, Elead. Oameni din Gat au tăbărât Pe ei și-apoi i-au omorât, Căci să le ia – ei își doreau – Turmele care le aveau.


Pe-aceia care se vădesc Că în Azdod azi locuiesc, Cu cel ce este așezat În Ascalon drept împărat, Am să îi șterg de peste fire Și-i spulber cu desăvârșire. Către Ecron întoarce-voi A Mea mânie mai apoi, Iar cei ce-au mai rămas în țară La Filisteni, toți au să piară. Așa se va fi întâmplat, Pentru că Domnu-a cuvântat.”


Mergeți la Calne și priviți! După aceea, să fugiți Să vă uitați și la Hamat! Vă pogorâți și până-n Gat, În țara Filistenilor! Cetățile ăstui popor Se-arată mai înfloritoare De cât sunt ale voastre, oare? Sau este mai înfloritor Ținutul dat ăstui popor, Decât se-arată cele două Ținuturi ce vi le-am dat vouă? Ținutul lor este mai mare Decât sunt ale voastre, oare?…


Pornind de la râul Șihor Cari merge – în curgerea lui, Spre marginea Egiptului – Și până la hotarul care Ecronu-n miazănoapte-l are. Ținutu-acesta Canaanit, De drept, trebuie socotit. Cinci domni acolo-s, bunăoară, Care din Filisteni, coboară: Unul, la Gaza, e aflat; Altu-n Asdod e împărat; Unul, în Ascalon, domnește, Altul, în Gat, împărățește, Iar ultimul dintre acei Este-n Ecron. Pe lângă ei, Ținutul – precum bine știți – E stăpânit și de Aviți.


Din miazănoapte – din Ecron – Ieșea mergând înspre Șicron Și Bala, pân’ la Iabneel, Oprindu-se, în mare, el.


Apoi, Ecron și-ale lui sate,


Prin luptele pe cari le-a dus, Iuda, pe Gaza, a mai pus Mâna, și pe al ei ținut; În stăpânire-a mai avut – Pân’ la sfârșit – și Ascalonul Cu-al său ținut, și-apoi Ecronul Pe cari l-a stăpânit, la fel, Cu tot ce a ținut de el.


Israeliții, însoțiți De cei care erau veniți Din Iuda, grabnic, au pornit Pe urma lor și-au chiuit De bucurie, ne-ncetat. Pân’ la Ecron i-au alergat Pe Filisteni și i-au bătut. Răniți de moarte, au căzut – Mulți dintre ei – pe drumul care, Spre Șaraim, se pierde-n zare, De unde, către Gat, cotea Și-apoi Ecronu-l atingea.


În urmă, spre mai marii lor – Spre domnii Filistenilor – Solie-n grabă, au trimis, Prin care, în ăst fel, au zis: „Chivotul Domnului, pe care Poporul Israel îl are, Luați-l iute, de la noi, Ca să-l trimiteți înapoi, La neamul Său, la Israel. De moarte, vom scăpa astfel, Și noi, și oamenii pe care Neamul de Filisteni îi are.” Cetatea fost-a îngrozită, Fiind, de moarte, urmărită, Căci mâna Domnului ședea Apăsătoare, peste ea.


Dar Dumnezeu a apăsat Peste cetatea Gatului, În cari trimis-a groaza Lui. Pe cei care au locuit Cetatea, Domnul i-a lovit Cu bube – de la mic, la mare – Încât atuncea, fiecare, Spuză de bube a avut, Cari la șezut i s-a făcut.


Un timp de șapte luni, a stat Chivotul Domnului, aflat Departe de al său popor, În țara Filistenilor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa