Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 4:4 - Biblia în versuri 2014

4 Mai mulți plecară, din popor, La Silo, căci au stabilit Ca să aducă, negreșit, Apoi, din casa Domnului, Chivotul legământului Al Domnului oștirilor Cari, în al heruvimilor Mijloc, șade neîncetat. Hofni și Fineas s-au aflat Lângă chivotul Domnului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Poporul a trimis la Șilo și au adus de acolo Chivotul legământului Domnului Oștirilor, Care șade între heruvimi. Acolo, împreună cu Chivotul legământului cu Dumnezeu, se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Poporul a trimis niște oameni la Șilo. Ei au adus de acolo Cufărul Legământului făcut cu Iahve – Cel care este numit Dumnezeul armatelor – care stă între heruvimi. Împreună cu acel Cufăr al legământului făcut cu Dumnezeu, au venit și cei doi fii ai lui Eli: Hofni și Fineas.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Poporul a trimis la Șílo și au luat de acolo arca alianței Domnului Sabaót care șade peste heruvimi. Acolo erau cei doi fii ai lui Éli – Hófni și Pinhás – cu arca alianței lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Poporul a trimis la Silo, de unde au adus chivotul legământului Domnului oștirilor, care șade între heruvimi. Cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, erau acolo, împreună cu chivotul legământului lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Și poporul a trimis la Silo și au adus de acolo chivotul legământului Domnului oștirilor care șade peste heruvimi. Și cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, erau acolo cu chivotul legământului lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 4:4
18 Mawu Ofanana  

Țadoc mai fost-a în convoi, Iar după el mergeau apoi – Aliniați – Leviții lui, Purtând chivotul Domnului. Ei s-au oprit și-au așezat Chivotul, jos, și-au așteptat Să vină-Abiatar apoi, Căci el rămase mai ‘napoi, În timp ce ultimii – din spate – Ieșeau pe poartă, din cetate.


Când toți, la sine, au venit, Spre Bale-Iuda a pornit David, cu ei, ca să se ducă Și de acolo să aducă, Grabnic, chivotul Domnului, Pentru că Sfântul Nume-al Lui, În fața sa era chemat, Iar Domnul este așezat În cercul Heruvimilor, Fiind Domn al oștirilor.


El I-a făcut o rugăminte, Rostind apoi, aste cuvinte: „O, Doamne! Tu, Acela care Te-așezi pe heruvimi, călare, Ești singurul stăpânitor Asupra împăraților. Tu ai făcut acest pământ Și toate câte-n lume sânt.


Doamne, mereu Tu ești Acel Ce-i e păstor, lui Israel. De-aceea, Te rugăm fierbinte, Necontenit să iei aminte, Pentru că Tu-l povățuiești Pe Iosif și îl cârmuiești Asemenea turmei de oi. Arată-Te Doamne, apoi, Plin de putere, strălucind, Pe heruvimi doar, călărind!


Doamne, puterea Îți trezește În Efraim și-apoi pornește Prin Beniamin și prin Manase Și-ajută ale noastre case!


Al nostru Domn e Împărat Și-mpărățește așezat Pe heruvimi. În fața Lui, Popoarele pământului Cuprinse sunt de tremurat, Căci tot pământu-i clătinat.


„O, Dumnezeule, Tu Cel Cari Domn îi ești lui Israel! O, Doamne! Tu, Acela care Te-așezi pe heruvimi, călare, Ești singurul stăpânitor, Asupra împăraților. Tu ai făcut acest pământ Și toate câte-n lume sânt!


„Acum, vă rog să vă-ndreptați Spre Dumnezeu și să-L rugați S-arete milă, pentru noi! Cum va privi El, către voi? Bunăvoință, vă gândiți, Din partea Lui că dobândiți, Când numai lucruri neplăcute, De mâna voastră sunt făcute?” – A întrebat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


După ce au ca să sfârșească, Aron și-ai lui fii să-nvelească Locașul sfânt al cortului Și-uneltele ce-s ale lui, Vor trebui a fi chemați Să vină-ai lui Chehat bărbați, Căci lor le sunt încredințate Acestea, spre a fi purtate. Să nu se-atingă – țineți minte! – Cumva, de lucrurile sfinte, Să nu se-ntâmple, bunăoară, Ca atingându-le, să moară. Aceste lucruri sunt lăsate – Din cort – pentru a fi cărate, De cei care s-au numărat Printre feciorii lui Chehat.


Atunci când tabăra pornește, Aron și-ai lui fii trebuiește Să vină-n cort și să îi dea, Perdeaua, jos. Apoi, cu ea, Acoperit voiesc să fie, Chivotul pentru mărturie.


De câte ori Moise-a vorbit Cu Dumnezeu, a trebuit Să intre-n cortul întâlnirii. De pe capacul ispășirii Cari pe chivot e așezat, Pe mărturia ce s-a dat – Dintre-ai săi heruvimi pe care La capete capacu-i are – Glasul lui Dumnezeu vorbea, Iar Moise-apoi îi răspundea.


După aceea, s-a urcat, La casa Domnului, cu el. Când a făcut drumul acel, Trei tauri a luat cu ea; A mai luat, de-asemenea, O efă care era plină – Până în gură – cu făină.


Pe-atuncea, Abia – cel care Pe Ahitub, tată, îl are, Și care, frate, se vădea Cu I-Cabod care-l avea, Tată, pe Fineas, pe cel care, Drept fiu, preotul Eli-l are Și cari, la Silo, Îi slujise Lui Dumnezeu – se potrivise De a purta efodul lui, Adică al preotului. În tabără, nu s-a aflat Că Ionatan era plecat.


Eli era, pe-al vieții drum, Bătrân și-aflase-abia acum Ce fel de rele săvârșeau Ai săi fii, și cum se purtau Cu oamenii din Israel. De-asemeni, mai aflase el, Că cu femei ei se culcau – Ce cele cari afar’ slujeau – În față, chiar la ușa care, Al întâlnirii cort o are.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa