Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 4:3 - Biblia în versuri 2014

3 Poporul s-a înapoiat În tabără, de la război, Iar cei bătrâni au zis apoi: „Dar pentru ce ne-a părăsit Domnul și azi a-ngăduit Să fim bătuți de-acest popor – De cel al Filistenilor? Haidem, la Silo să plecăm Și de acolo să luăm Chivotul legământului. În mijlocul poporului, Să-l punem, căci în acest fel, Scăpați vom fi – de către el – Din mâinile vrăjmașilor.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Când poporul s-a întors în tabără, bătrânii lui Israel au zis: „De ce a adus Domnul astăzi peste noi această înfrângere din partea filistenilor? Să aducem din Șilo Chivotul legământului Domnului, ca să meargă cu noi și să ne elibereze din mâna dușmanilor noștri“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Când s-au întors luptătorii (israelieni) în tabără, oamenii care formau consiliul bătrânilor lui Israel, au spus: „De ce a adus Iahve astăzi împotriva noastră această înfrângere pe care am suportat-o din partea filistenilor? Să aducem din Șilo acel Cufăr al legământului făcut cu Iahve, pentru ca el să meargă împreună cu noi și să ne elibereze de dominația dușmanilor noștri.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Poporul a venit în tabără și bătrânii lui Israél au zis: „De ce ne-a lovit Domnul astăzi înaintea filisténilor? Să aducem cu noi arca alianței Domnului de la Șílo: să vină în mijlocul nostru și să ne salveze din mâna dușmanilor noștri!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Poporul s-a întors în tabără și bătrânii lui Israel au zis: „Pentru ce ne-a lăsat Domnul să fim bătuți astăzi de filisteni? Haidem să luăm de la Silo chivotul legământului Domnului, ca să vină în mijlocul nostru și să ne izbăvească din mâna vrăjmașilor noștri.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Și poporul a venit în tabără și bătrânii lui Israel au zis: De ce ne‐a bătut Domnul astăzi înaintea filistenilor? Să ne luăm din Silo chivotul legământului Domnului, ca să vie în mijlocul nostru și să ne mântuiască din mâna vrăjmașilor noștri.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 4:3
34 Mawu Ofanana  

David, către Țadoc, a spus: „Chivotul, vreau să fie dus Iar, în cetate, înapoi. Dacă voi căpăta, apoi, Trecere-n fața Domnului, Voiesc să văd, chivotul Lui, La locul său, unde a stat Cât, în cetate, m-am aflat. Dacă se-ndură Dumnezeu, Aici mă voi întoarce eu.


După ce David și-a zidit Casa și-n ea a locuit, Împins de-un gând, el l-a chemat, La sine, pe Natan, de-ndat’ – Care era supusul lui Și un proroc al Domnului – Zicându-i astfel: „Mă gândesc Că astăzi, când eu locuiesc Într-o clădire minunată, Chivotul Domnului stă – iată – Tot într-un cort, și nu e bine.”


Doamne de ce, mă-ntreb într-una, Ne lepezi pentru totdeauna? De ce Te mânii Doamne – spune – Pe turma de pe-a Ta pășune?


De ce Îți tragi dreapta-napoi? Ridic-o, să-i zdrobești apoi!


„Așa vorbește Domnul: „Oare, Unde e cartea cea pe care, Spre despărțire-am întocmit-o, Atuncea când am izgonit-o Pe mama voastră? Spuneți voi, La cine v-am vândut apoi, Pentru că M-am împrumutat? Vedeți? Din pricini de păcat, Ați fost vânduți căci negreșit, Pentru că ați păcătuit Am izgonit – de bună seamă – Pe cea care vă este mamă.


„Dar ce folos e că postim” – Zic ei – „sau că ne chinuim Al nostru suflet, ținând post? Vedem că n-are nici un rost, Căci nu vrei să ne vezi și-apoi, Știm că nu iei seama la noi.” Domnul a zis: „Eu văd ce rost Are mereu al vostru post. Iată, nu sunteți auziți, Pentru că-n ziua-n cari postiți Vă lăsați duși de-a voastră fire Și-i asupriți, cu bună știre, Pe simbriașii cei pe care În slujbă-i are fiecare.


Nu-i scurtă mâna Domnului, Spre-a mântui. Urechea Lui Nu poate să fi asurzit Și să nu ne fi auzit.


A voastră grea nelegiuire Pune un zid de despărțire, Ce se ridică între voi Și între Dumnezeu apoi. Păcatele poporului Vă ascund Fața Domnului, Căci ele sunt atât de multe, Încât nu poate să v-asculte!


Când vă veți înmulți, în țară, Și când veți crește-n număr iară, Nu se va spune un cuvânt Despre chivot, de legământ, Căci nimeni n-o să se gândească La el, ca să îl pomenească. N-o să se simtă lipsa lui, Iar alt chivot al Domnului Nu va mai fi făcut vreodată.


De-aceea zic: nu vă lăsați, De gânduri goale, înșelați, Privind la Casa Domnului Și-apoi zicând: „E Templul Lui!”


Când de la munte au plecat, Trei zile-apoi, ei au umblat. Chivotul legământului Cu mărturia Domnului, Mergea – mereu – ‘naintea lor Și-a căutat, pentru popor, Trei zile-n șir, un loc de tihnă, Unde să poată-avea odihnă.


Chivotul, când pleca la drum, Moise zicea: „Scoală-Te-acum Doamne și, pe dușmanii Tăi, Împrăștie-i! Să fugă, fă-i, Pe cei ce Te urăsc, din cale Și dinaintea Feței Tale!”


Din fiecare seminție, Au fost aleși câte o mie. Moise, pe Fineas, l-a adus Și-n fruntea oștilor l-a pus. Fineas e cel care ducea Unelte sfinte și avea Și trâmbițe răsunătoare – Pe Eleazar, tată, îl are.


Popoarele, toți, îngroziți, Vor întreba, nedumeriți: „Oare de ce, Domnu-a făcut, Acestei țări, tot ce-am văzut? Oare de ce, astă mânie? De ce-a vărsat astă urgie?”


„Luați acum, a legii carte Și așezați-o într-o parte, Lângă chivotul Domnului, Cari este-al legământului. Mereu, acolo, ea va sta, Ca martoră-mpotriva ta.


Evlavia ce-o vor avea, De formă numai, va fi ea, Căci ne-ncetat, oameni-acei Tăgăduiesc puterea ei. Tu depărtează-te, mereu, De-astfel de oameni, fiul meu.


Aici fusese așezat Altarul, care-a fost lucrat Din aur și s-a folosit Pentru tămâie. Negreșit, Alăturea altarului, Chivotul legământului Era, de-asemeni, așezat – Și el, în aur, ferecat. Un vas de aur s-a adus – Cu mană – și-n chivot s-a pus. Toiagul lui Aron – la fel – Acolo a fost pus și el; Toiagul cari înfăptuise Minuni, atuncea înfrunzise. Tot în chivot, s-a mai aflat Și legământul încheiat De Dumnezeu – precum a zis – În tablele de piatră scris.


Voi să răspundeți: „S-a-ntâmplat Că apele s-au despicat, Pe când chivotul Domnului Intra-n valea Iordanului. Aceste pietre au menire, De a sluji drept amintire, Copiilor lui Israel.”


Și Iosua, fiul lui Nun, Pe preoți, grabnic, i-a chemat În fața lui și-a cuvântat: „Luați chivotul Domnului Și puneți, înaintea lui, Să meargă șapte preoți care Vor purta trâmbiți fiecare. Cu șapte trâmbițe, vor trece, Cari sunt din coarne de berbece.”


Iosua-n urmă L-a-ntrebat Pe al său Domn și Dumnezeu: „Oh Doamne, Dumnezeul meu, Când ne-ai trecut peste Iordan, Avut-ai Tu, oare, în plan, Să prăpădești acest popor, Prin mâna Amoriților? Peste Iordan, noi nu treceam, Dacă ăst lucru îl știam!


Ce pot să spun, când ăst popor Le-arată-acum, dușmanilor, Dosul, fugind înspăimântat?


Și ce este aceasta, oare? Icoana închipuitoare Care, acum, vă mântuiește; Ea, prin botez, se definește, Prin care nu te curățești De-ntinăciunile trupești, Ci el trebuie ca să fie A sufletului mărturie – E mărturia ce s-a dat De către cugetul curat, În fața Domnului – prinos – Prin învierea lui Hristos


Voiesc să vă aduc aminte, Cu toate că voi țineți minte Aceste lucruri – și, cred eu, Că voi o să le știți, mereu – Că Domnul, după ce, din țară – Deci din Egipt – Și-a scos afară, Poporul și l-a izbăvit, În urmă, El i-a nimicit, Pe toți cei cari nu L-au crezut.


După aceea, s-a urcat, La casa Domnului, cu el. Când a făcut drumul acel, Trei tauri a luat cu ea; A mai luat, de-asemenea, O efă care era plină – Până în gură – cu făină.


Saul, la Ahia, s-a dus, Apoi, în grabă, și i-a spus: „Adu chivotul Domnului!” – În acel timp, chivotul Lui, Era cu fiii cei pe care Neamul lui Israel îi are. –


În linie – pentru război – Ei și-au pus oastea mai apoi, Și astfel, lupta a-nceput, Iar Israel a fost bătut. Pierit-au cam la patru mii – Dintre-ai lui Israel copii – În luptele care s-au dat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa