Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 4:18 - Biblia în versuri 2014

18 Când, de chivot, a auzit Eli, pe loc, s-a prăbușit De pe-al său scaun și-a picat Pe spate, căci era aflat Chiar lângă poartă. S-a lovit Atunci, la ceafă și-a murit, Căci om bătrân se dovedea Și greutate mare-avea. Peste-al lui Israel popor, Eli a fost judecător Și patruzeci de ani a stat, În fruntea lui și-a judecat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 Imediat ce a amintit el de Chivotul lui Dumnezeu, Eli a căzut de pe scaunul său pe spate, lângă poartă, și-a rupt gâtul și a murit, pentru că era un om bătrân și greu. Eli a judecat Israelul timp de patruzeci de ani.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Când a amintit despre Cufărul lui Dumnezeu, Eli a căzut pe spate de pe scaunul lui, pe care stătea lângă poartă. Astfel, el și-a rupt gâtul și a murit – pentru că era un om bătrân și greu. Eli a judecat Israelul pentru o perioadă de patruzeci de ani.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Când a amintit de arca lui Dumnezeu, Éli a căzut de pe scaun pe spate, lângă poartă; și-a sfărâmat ceafa și a murit, căci era om bătrân și greu. El a fost judecător peste Israél timp de patruzeci de ani”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Abia a pomenit de chivotul lui Dumnezeu, și Eli a căzut de pe scaun pe spate, lângă poartă; și-a rupt ceafa și a murit, căci era om bătrân și greu. El fusese judecător în Israel patruzeci de ani.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Și a fost așa: când a pomenit de chivotul lui Dumnezeu, Eli a căzut pe spate de pe scaunul său alături de poartă, și și‐a frânt grumazul și a murit, căci era om bătrân și greu. Și el judecase pe Israel patruzeci de ani.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 4:18
15 Mawu Ofanana  

Locașul Casei Tale, eu, Știi bine, că-l iubesc mereu, Precum iubesc locul în care Se află slava Ta cea mare.


Îmi simt bietele oase, toate, Parcă-s de sabie sfărmate, De câte ori mă întâlnesc Dușmanii mei și îmi vorbesc Plini de dispreț și cu gând rău: „Unde e Dumnezeul tău?”


Cu lacrimi numai, mă hrănesc Noapte și zi, căci mă mâhnesc Când mă întreabă fiecare: „Unde e Domnul tău Cel tare?”


Căci iată, râvna Casei Tale Mă macină pe a mea cale Și-n urmă, cade peste mine Ocara ce țintește-n Tine.


Către Aron – fratele lui – Moise a zis: „Al Domnului Cuvânt, acum, s-a împlinit, Căci El a spus: „Voi fi sfințit De către-acela care vine Să se apropie de Mine Și proslăvit am să fiu Eu, În fața la poporul Meu.” Aron, când aste le-a văzut, N-a zis nimic, doar a tăcut.


Apoi, Samson a devenit, În Israel, judecător – Pe vremea Filistenilor – Și douăzeci de ani a stat, În fruntea lui, neîncetat.


Pe Eli, omul l-a găsit, Stând pe un scaun, lângă drum, Fiind neliniștit de-acum, Pentru chivotul Domnului. Omul a spus, poporului Care-n cetate s-a aflat, Tot ceea ce s-a întâmplat. Speriat, poporul a răcnit,


Atunci, omul acel a spus: „Tot Israelul a fost pus Pe fugă, căci oștirea lor – De cea a Filistenilor – A fost înfrântă, iar cei doi Copii ai tăi pieiră-apoi. Hofni și Fineas au murit Și-apoi, chivotul – negreșit – A fost, de Filisteni, luat, Și-n a lor tabără, mutat.”


Nora pe care o avea – Soața lui Fineas era ea – Însărcinată se găsise. În clipa-n care auzise Că al ei socru a pierit, Că soțul ei s-a prăpădit Și că chivotul e luat De Filisteni, simți de-ndat’ Că-i vin durerile pe care Sorocul nașterii le are. Femeia-n urmă a născut, Însă grea naștere-a avut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa