1 Samuel 31:4 - Biblia în versuri 20144 Saul a zis, omului său, Cel care armele-i ducea: „Scoate, îndată, sabia Și-omoară-mă! Fă cum am zis, Căci nu vreau ca să fiu ucis, De-ai mei vrăjmași – aici, aflați – Cari, împrejur, nu sunt tăiați! Nu vreau să vină orișicine, Ca să își bată joc, de mine!” Cel care armele-i ducea, N-a vrut să scoată sabia, Pentru că omul s-a temut. Saul, atunci când a văzut Că nu-l ascultă, a luat Sabia și s-a aruncat, Îndată-n ea, și a murit. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească4 Atunci, Saul i-a zis celui ce-i ducea armele: „Scoate-ți sabia și străpunge-mă cu ea, ca nu cumva acești necircumciși să ajungă la mine, să mă străpungă și să mă batjocorească“. Însă cel ce-i ducea armele n-a vrut să facă lucrul acesta pentru că s-a temut foarte tare. Atunci, Saul și-a luat sabia și s-a aruncat în ea. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20184 Atunci Saul i-a zis celui care îi transporta armele: „Scoate-ți sabia și omoară-mă tu cu ea; ca să nu vină la mine acești necircumciși și să mă omoare ei, ridiculizându-mă!” Dar cel care îi transporta armele nu a vrut să facă acest lucru, pentru că îi era frică. Atunci Saul și-a luat sabia și s-a aruncat în ea. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20204 Saul i-a zis atunci celui care-i purta armele: „Scoate-ți sabia și străpunge-mă, ca să nu vină acești netăiați împrejur să mă străpungă și să-și bată joc de mine!”. Dar cel care-i purta armele nu a vrut, pentru că îi era teamă. Saul și-a luat sabia și s-a aruncat în ea. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu4 Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: „Scoate-ți sabia și străpunge-mă, ca nu cumva acești netăiați împrejur să vină să mă străpungă și să-și bată joc de mine.” Cel ce-i ducea armele n-a voit, căci îi era teamă. Și Saul și-a luat sabia și s-a aruncat în ea. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19314 Și Saul a zis purtătorului armelor sale: Scoate‐ți sabia și străpunge‐mă cu ea ca nu cumva să vină acești netăiați împrejur și să mă străpungă și să‐și bată joc de mine. Iar purtătorul armelor sale n‐a voit, căci se temea foarte mult. Și Saul și‐a luat sabia și s‐a aruncat în ea. Onani mutuwo |
Când împăratu-a auzit Vestea aceasta, a pornit, Spre Iabesul care-i aflat În Galaad, și a luat Ale lui Saul oase. Ele Puse au fost, lângă acele Pe care Ionatan le-avuse. La Iabes, oasele-au fost duse, Fiind, de la Bet-Șan, luate, Când – după luptele purtate, Sus, pe Ghilboua – a căzut Saul, de Filisteni, bătut. Atunci, luați au fost cei doi, Ca spânzurați să fie-apoi, Pe zidurile înălțate Lângă-a Bet-Șanului cetate.
Saul a zis omului său, Cel care armele-i ducea: „Scoate, îndată, sabia Și-omoară-mă! Fă cum am zis, Căci nu vreau ca să fiu ucis De-ai mei vrăjmași – aici aflați – Cari împrejur nu sunt tăiați! Nu vreau să vină orișicine, Ca să își bată joc, de mine!” Cel care armele-i ducea, N-a vrut să scoată sabia, Pentru că omul s-a temut. Saul, atunci când a văzut Că nu-l ascultă, a luat Sabia și s-a aruncat Îndată-n ea, și a murit.
Părinții săi l-au întrebat: „Nici o femeie n-ai aflat, Din toate fetele pe care Neamul și-al nost’ popor le are, Încât acum, nevastă vrei, Ca de la Filisteni să-ți iei? Ei, netăiați, sunt, împrejur. Nu sunt destule fete-n jur?” Samson a zis, către-al său tată: „Mie îmi place astă fată, De-aceea, de soție-o vreau!”
În urmă, Ionatan îi zise Feciorului ce-l însoțise: „Haidem acum, să încercăm – De vom putea – să-naintăm Până la straja cea pe care Neamul de Filisteni o are. De neamu-acesta, niciodat’ – Cari împrejur e netăiat – Să nu te temi, căci Dumnezeu E Cel ce poate ca, mereu, Să ne aducă izbăvire – Indiferent de ce oștire Ne însoțește. Dacă-i mare – Sau dacă este mică – n-are Vreo importanță-n ochii Lui, Căci voia este-a Domnului. Să mergem dar, căci El, apoi, Poate lucrează pentru noi.”
David, pe cei ce s-au aflat În jurul lui, i-a întrebat: „Ce are să se facă, oare, Celui care o să-l omoare Pe Filistean și-n acest fel, Ridică, de pe Israel, Ocara ce s-a aruncat? Cum de, ăst om a cutezat – Cari netăiat e împrejur – S-arunce cu ocară-n jur, Pe oștile lui Dumnezeu, Acela care-I viu, mereu?”
În ăst fel, doborât-am eu, Leul, sau ursul, tot mereu. Iată, cu Filisteanu-acel, Se va-ntâmpla-n același fel, Căci netăiatul împrejur A cutezat s-arunce-n jur, Ocări, care, pe Israel, Căzut-au. Dar nu știe el Că o să fie pedepsit, Căci cu ocări a azvârlit În oștile lui Dumnezeu, Acel care e viu, mereu!”