Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 31:4 - Biblia în versuri 2014

4 Saul a zis, omului său, Cel care armele-i ducea: „Scoate, îndată, sabia Și-omoară-mă! Fă cum am zis, Căci nu vreau ca să fiu ucis, De-ai mei vrăjmași – aici, aflați – Cari, împrejur, nu sunt tăiați! Nu vreau să vină orișicine, Ca să își bată joc, de mine!” Cel care armele-i ducea, N-a vrut să scoată sabia, Pentru că omul s-a temut. Saul, atunci când a văzut Că nu-l ascultă, a luat Sabia și s-a aruncat, Îndată-n ea, și a murit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Atunci, Saul i-a zis celui ce-i ducea armele: „Scoate-ți sabia și străpunge-mă cu ea, ca nu cumva acești necircumciși să ajungă la mine, să mă străpungă și să mă batjocorească“. Însă cel ce-i ducea armele n-a vrut să facă lucrul acesta pentru că s-a temut foarte tare. Atunci, Saul și-a luat sabia și s-a aruncat în ea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Atunci Saul i-a zis celui care îi transporta armele: „Scoate-ți sabia și omoară-mă tu cu ea; ca să nu vină la mine acești necircumciși și să mă omoare ei, ridiculizându-mă!” Dar cel care îi transporta armele nu a vrut să facă acest lucru, pentru că îi era frică. Atunci Saul și-a luat sabia și s-a aruncat în ea.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Saul i-a zis atunci celui care-i purta armele: „Scoate-ți sabia și străpunge-mă, ca să nu vină acești netăiați împrejur să mă străpungă și să-și bată joc de mine!”. Dar cel care-i purta armele nu a vrut, pentru că îi era teamă. Saul și-a luat sabia și s-a aruncat în ea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: „Scoate-ți sabia și străpunge-mă, ca nu cumva acești netăiați împrejur să vină să mă străpungă și să-și bată joc de mine.” Cel ce-i ducea armele n-a voit, căci îi era teamă. Și Saul și-a luat sabia și s-a aruncat în ea.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Și Saul a zis purtătorului armelor sale: Scoate‐ți sabia și străpunge‐mă cu ea ca nu cumva să vină acești netăiați împrejur și să mă străpungă și să‐și bată joc de mine. Iar purtătorul armelor sale n‐a voit, căci se temea foarte mult. Și Saul și‐a luat sabia și s‐a aruncat în ea.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 31:4
19 Mawu Ofanana  

După ce Saul a murit – Și după ce i-a biruit Pe-Amaleciți – David pornise Către Țiclag. De-abia sosise – Căci două zile au trecut –


David, atunci, l-a întrebat: „Nu ți-a fost frică să îți pui Mâna, pe unsul Domnului, Ca să-l omori? Cum ai putut, Așa ceva, să fi făcut?”


Nu spuneți lucru-acesta-n Gat, Nu răspândiți vestea, de-ndat’, Pe tot cuprinsul drumului Ce este-al Ascalonului, Să nu se bucure, de zor, Fetele Filistenilor, Să nu se laude, în jur, Căci netăiate-s împrejur.


„Pe la Ghilboua, am trecut” – Omul a zis – „și l-am văzut Pe Saul, care – obosit – În suliță s-a sprijinit. Aproape-n urma lui veneau Vrăjmașii care-l urmăreau.


Ahitofel – când a aflat Că sfatul nu i-a fost urmat – Pe-al său măgar, șeaua a pus Și spre cetatea lui s-a dus. În rânduială și-a lăsat Casa și-apoi s-a spânzurat. Cei care l-au găsit, l-au dus Și-ntr-un mormânt, apoi, l-au pus. Locul în cari l-au îngropat Era, de tatăl său lăsat.


Când împăratu-a auzit Vestea aceasta, a pornit, Spre Iabesul care-i aflat În Galaad, și a luat Ale lui Saul oase. Ele Puse au fost, lângă acele Pe care Ionatan le-avuse. La Iabes, oasele-au fost duse, Fiind, de la Bet-Șan, luate, Când – după luptele purtate, Sus, pe Ghilboua – a căzut Saul, de Filisteni, bătut. Atunci, luați au fost cei doi, Ca spânzurați să fie-apoi, Pe zidurile înălțate Lângă-a Bet-Șanului cetate.


Zimri, văzând că e luată Cetatea Tirța, a fugit Grabnic, și s-a adăpostit În cetățuia cea pe care Casa împărătească-o are. Acolo, el s-a încuiat, Iar apoi, casei, foc i-a dat. În felu-acesta, a murit,


Dar faptele ce le-a făcut Omri, atunci, nu s-au trecut În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Cari înainte-i au venit Și-n Israel, au stăpânit?


Saul a zis omului său, Cel care armele-i ducea: „Scoate, îndată, sabia Și-omoară-mă! Fă cum am zis, Căci nu vreau ca să fiu ucis De-ai mei vrăjmași – aici aflați – Cari împrejur nu sunt tăiați! Nu vreau să vină orișicine, Ca să își bată joc, de mine!” Cel care armele-i ducea, N-a vrut să scoată sabia, Pentru că omul s-a temut. Saul, atunci când a văzut Că nu-l ascultă, a luat Sabia și s-a aruncat Îndată-n ea, și a murit.


Părinții săi l-au întrebat: „Nici o femeie n-ai aflat, Din toate fetele pe care Neamul și-al nost’ popor le are, Încât acum, nevastă vrei, Ca de la Filisteni să-ți iei? Ei, netăiați, sunt, împrejur. Nu sunt destule fete-n jur?” Samson a zis, către-al său tată: „Mie îmi place astă fată, De-aceea, de soție-o vreau!”


El l-a chemat pe omul lui – Pe tânărul ce i-a purtat Armele – și a cuvântat: „Ia-ți sabia și mă omoară, Să nu se spună, bunăoară, Că o femeie m-a ucis!” El a făcut precum i-a zis Și l-a străpuns cu sabia, Pe care-n grijă o avea.


În urmă, Ionatan îi zise Feciorului ce-l însoțise: „Haidem acum, să încercăm – De vom putea – să-naintăm Până la straja cea pe care Neamul de Filisteni o are. De neamu-acesta, niciodat’ – Cari împrejur e netăiat – Să nu te temi, căci Dumnezeu E Cel ce poate ca, mereu, Să ne aducă izbăvire – Indiferent de ce oștire Ne însoțește. Dacă-i mare – Sau dacă este mică – n-are Vreo importanță-n ochii Lui, Căci voia este-a Domnului. Să mergem dar, căci El, apoi, Poate lucrează pentru noi.”


David, pe cei ce s-au aflat În jurul lui, i-a întrebat: „Ce are să se facă, oare, Celui care o să-l omoare Pe Filistean și-n acest fel, Ridică, de pe Israel, Ocara ce s-a aruncat? Cum de, ăst om a cutezat – Cari netăiat e împrejur – S-arunce cu ocară-n jur, Pe oștile lui Dumnezeu, Acela care-I viu, mereu?”


În ăst fel, doborât-am eu, Leul, sau ursul, tot mereu. Iată, cu Filisteanu-acel, Se va-ntâmpla-n același fel, Căci netăiatul împrejur A cutezat s-arunce-n jur, Ocări, care, pe Israel, Căzut-au. Dar nu știe el Că o să fie pedepsit, Căci cu ocări a azvârlit În oștile lui Dumnezeu, Acel care e viu, mereu!”


Doar Dumnezeu este Acel, Cari poate a-l lovi pe el: Fie că-i vremea ca să moară, Fie că merge, bunăoară, Ca să pornească vreun război În care va muri apoi.


Omul care l-a însoțit, Văzându-l mort, și-a scos și el, Sabia și-a făcut la fel.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa