7 Pe-Abiatar – preotul care, Pe-Ahimelec, părinte-l are – La sine-ndată, l-a chemat Și-n acest fel, a cuvântat: „Adu-mi efodul!” El s-a dus După efod și l-a adus.
Abiatar a fost chemat, Apoi, în față la-mpărat, Iar Solomon, astfel, i-a zis: „Ești vrednic de a fi ucis, Iar eu cu moartea-ți sunt dator! Dar totuși, azi, nu te omor, Căci tu, chivotul, l-ai purtat, Când tatăl meu era-mpărat Și împreună-ați împărțit Toate câte le-a suferit. De-aceea, am găsit cu cale, Să te trimit la ale tale Pământuri, de la Anatot. Aceasta este tot ce pot Să fac, acuma, pentru tine! Te depărtează dar, de mine!”
„Efodul trebuie să fie Bine lucrat, cu măiestrie. Din aur, el va fi făcut, În care fi-va-ntrețesut O sumedenie de fire Care au fost din in subțire – Mai înainte – răsucite Și care trebuiesc vopsite Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu.
Aflați acuma, așadar, Că-n vremea lui Abiatar – Când el fusese preot mare – David luat-a pâinea care Era în Casa Domnului, Spre punere ‘naintea Lui. Însoțitorilor a dat-o Și, împreună, au mâncat-o, Deși prea bine cunoștea Că numai preotul avea Dreptul s-o ia. E de știut,
Saul, la Ahia, s-a dus, Apoi, în grabă, și i-a spus: „Adu chivotul Domnului!” – În acel timp, chivotul Lui, Era cu fiii cei pe care Neamul lui Israel îi are. –
Când Saul încă mai vorbea Cu preotul, zarva creștea În rândul Filistenilor, Și se-ntărea zgomotul lor. Saul, la preot, a strigat: „Îți trage mâna, imediat!”