1 Samuel 30:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ David era-n mare strâmtoare, Căci toți voiau să îl omoare Cu pietre, căci erau mâhniți, Furioși și-n contra lui porniți, Pentru tot ce s-a întâmplat. Dar David s-a îmbărbătat Și s-a-ncrezut în Dumnezeu, Care l-a sprijinit, mereu.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁶ David se afla într-un mare necaz, deoarece poporul vorbea să-l omoare cu pietre. Căci tot poporul avea sufletul amărât, fiecare pentru fiii și fiicele lui. Însă David s-a întărit în Domnul, Dumnezeul lui.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ David a fost într-o mare dificultate; pentru că bărbații (din jurul lui) intenționau să îl omoare cu pietre. Toți erau supărați – fiecare pentru fiii și pentru fiicele lui. Dar David s-a încurajat, încrezându-se în Dumnezeul lui care se numește Iahve.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Davíd a fost foarte strâmtorat, căci poporul vorbea să-l bată cu pietre, pentru că toți erau amărâți la suflet, fiecare din cauza fiilor și fiicelor sale. Dar Davíd s-a întărit în Domnul Dumnezeul lui.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toți erau amărâți în suflet, fiecare din pricina fiilor și fetelor lui. Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Și David era foarte strâmtorat, căci poporul vorbea să‐l ucidă cu pietre, pentru că sufletul întregului popor era amărât, fiecare om pentru fiii săi și pentru fetele sale. Și David s‐a întărit în Domnul Dumnezeul său.

1 Samuel 30:6 Mawu Ofanana

Geneza 32:7

Iacov, de frica fratelui, A fost, de groază, cotropit. El, oamenii, și-a împărțit În două tabere. Pe urmă, A împărțit și a lui turmă,

2 Samuel 17:8

Tu îl cunoști, pe împărat Și-asemenea, pe-al său popor. Le știi dar, vitejia lor. Mai știi că sunt înfuriați, Încât pot fi asemănați Cu o ursoaică – precum știți – Ai cărei pui au fost răpiți. Cât despre-al tău părinte-apoi, Știi că e omul de război Și n-o să stea-ntre slujitori, Ca să aștepte-ai zilei zori.

2 Regi 4:27

În urmă, s-a apropiat De Elisei și-a-mbrățișat Picioarele prorocului. Atunci Ghehazi, sluga lui, S-o-ndepărteze a voit, Dar Elisei l-a dojenit: „Las-o, căci este necăjită. De-aceea e, la noi, venită, Iar Dumnezeu nu mi-a făcut Lucrul acest de cunoscut.”

Iov 13:15

Știu bine că voi fi ucis, Dar nu-i nimic: ce am de zis, Voi spune! Nu mă voi lăsa! Am să-mi susțin, în Fața Sa,

Psalmi 116:10

Iată câtă dreptate-aveam, Când mie însumi îmi spuneam: „Sunt un biet om, nenorocit!”

Psalmi 138:3

În ziua-n care Te-am chemat, De-ndată Tu m-ai ascultat. Îmbărbătare am primit, Iar sufletul mi s-a-ntărit.

Psalmi 18:2

Tu, stâncă și cetate-mi ești! Tu Doamne, doar, mă izbăvești! În Tine, mă ascund mereu, Căci stâncă-mi ești și scut al meu. Tu Doamne ești a mea tărie Și-ntăritură, pe vecie!

Psalmi 18:6

În strâmtorarea ce m-a prins – Eu, către Domnul, am strigat Și-n ajutor eu l-am chemat. El, din înaltul cerului – De unde e lăcașul Lui – M-a auzit când L-am strigat, Și-atunci urechea Și-a plecat La glasul meu. M-a auzit

Psalmi 25:17

Neliniște am adurat În inimă, neîncetat, Și-o simt cum crește, tot mereu. Mă scoate, din necazul meu!

Psalmi 27:14

În Domnul – trebuie să știi – Mereu ca să nădăjduiești! În inimă să te-ntărești Și cu nădejdea-n Domnul stând, Îmbărbătează-ți al tău gând!

Psalmi 31:24

Vă țineți tari necontenit, Și-n inimi să vă-mbărbătați Voi toți cei care arătați Că așezate vi-s, mereu, Nădejdile, în Dumnezeu!

Psalmi 42:11

De ce ești trist, suflet al meu, Și gemete doar, scoți mereu? În Dumnezeu, să te gândești Mereu ca să nădăjduiești, Pentru că iarăși îmi va da Puterea de a-L lăuda. El pentru mine-i Domnul meu, Căci El îmi este Dumnezeu. Nu mai fi plin dar, de mâhnire, Căci El mi-aduce mântuire.

Psalmi 42:5

De ce ești trist, suflet al meu, Și gemete doar, scoți mereu? În Dumnezeu, să te gândești Mereu ca să nădăjduiești, Pentru că iarăși îmi va da Puterea de a-L lăuda. El pentru mine-i Domnul meu, Căci El îmi este Dumnezeu. El este a mea mântuire.

Psalmi 42:7

Un val, alt val aduce-n cale, La vuietul apelor Tale. Talazurile de la Tine, Toate trecut-au peste mine.

Psalmi 56:11

Eu mă încred în Dumnezeu Și de aceea pot să zic Că nu am teamă de nimic. Ce pot să-mi facă, oare, mie, Niște bieți oameni, de-au să vie?

Psalmi 62:1

Numai în Domnul Dumnezeu Se-ncrede-acum sufletul meu, Căci El îmi e sprijinitor,

Psalmi 62:5

Da suflete, tu – tot mereu – Încrede-te în Dumnezeu, Căci numai de la El îmi vine Nădejdea care este-n mine.

Psalmi 71:4

Doamne, te rog, aminte ia Și izbăvește robul Tău, Din mâna omului cel rău, Din mâna celui dovedit Precum că e nelegiuit!

Psalmi 71:5

Tu Doamne ești nădejdea mea. În Tine-mi pun încrederea, Încă din anii tinereții Și până la sfârșitul vieții.

Exodul 17:4

Moise, la Domnul, a strigat Și-n disperare a-ntrebat: „Cu ăst popor, ce mă fac oare? Îndată o să mă omoare, Cu pietrele pustiului.”

Proverbe 18:10

Numele Domnului e tare, Precum un turn de apărare: La El, omul neprihănit Aleargă și-i adăpostit.

Isaia 25:4

Căci Tu ai fost loc de scăpare, Pentru cel cari – putere – n-are Și pentru cel nenorocit. Un adăpost Te-ai dovedit, În care oamenii se-adună În vremurile de furtună. Ești un umbrar cari izbăvește De arșița ce dogorește. Iată, suflarea cea pe care Omul asupritor o are, Drept vijelie se vădește, Care în ziduri greu lovește.

Ieremia 16:19

„Doamne, cetatea mea cea tare, Tăria și a mea scăpare! Toate popoarele ce sânt La marginile de pământ, La Tine vor veni să spună: „Iată că numai o minciună, Părinții noștri-au moștenit! Idoli deșerți ei au slujit, Ce nu le-au fost de ajutor!

Iona 2:2

Zicând: „În a mea strâmtorare, Domnul îmi dete ascultare. Când în al morții laț aflat, În disperare am strigat, El glasul mi l-a auzit, Iar al Său braț m-a izbăvit.

Numeri 14:10

Atunci, întreaga adunare A căutat să îi omoare, Cu pietre, dar n-a apucat, Căci peste cort, s-a arătat, Îndată, slava Domnului. Privirile poporului, Înmărmurite au văzut Când acest fapt s-a petrecut.

Matei 21:9

Cei cari ‘naintea Lui s-au dus, Precum și cei care veneau, În urma Sa, mereu strigau: „Osana, al lui David Fiu! Slavă lui Dumnezeu Cel viu! Osana, binecuvântat E Cel ce ni s-a arătat, Care-n Numele Domnului Sosește-acum. Osana Lui! Osana! Slava Celui Sfânt, În ceruri cari prea-nalte sânt!”

Matei 27:22

Norodul, iar Pilat a spus: „Dar cu Hristosul – cu Iisus – Ce vreți să fac? Cum v-ați gândit?” „Iisus să fie răstignit!” –

Ioan 8:59

Când a sfârșit de cuvântat, Ei, pietre-n mână, au luat, Ca să-L lovească, dar Iisus Se-ascunse, iute, și S-a dus, Din Templu-apoi, trecând ușor Și sigur, prin mijlocul lor.

Romani 4:18

Nădăjduind neîncetat – Și-atunci când nu s-a arătat Nici o nădejde – a crezut Și-n felu-acesta a putut S-ajungă, multor neamuri, tată, Precum i s-a promis odată: „Nespus de mult, te voi sălta Și voi spori sămânța ta”.

Romani 4:20

Nicicând, Avram nu s-a-ndoit, De ce i-a fost făgăduit, De Dumnezeu – prin necredință – Ci tare, în a sa credință, Slavă I-a dat, lui Dumnezeu,

Romani 8:31

Deci, ce va spune orișicare, În fața ăstor lucruri, oare? Dacă e Dumnezeu cu noi, Cine ne e-mpotrivă-apoi?

2 Corinteni 1:6

Dacă-n necaz suntem aflați Noi, astăzi – dragii noștri frați – Suntem, pentru ca voi să fiți Și mângâiați, și mântuiți. Când mângâiați suntem apoi – Să știți că suntem pentru voi – Ca să puteți fi mângâiați, Că suferiți și că răbdați, Aceleași rele, ca și noi.

2 Corinteni 4:8

Pentru că suntem încolțiți, În fel și chip, și hăituiți, Dar nu suntem în strâmtorare. Atunci când este fiecare, Într-o grea cumpănă – să știți – Nu suntem deznădăjduiți.

2 Corinteni 7:5

Vă spun dar, spre știința voastră, Căci chiar după venirea noastră În Macedonia, n-am stat, Și-odihnă, nu a căpătat Al nostru trup – lupte afară, Iar înăuntru, temeri, iară.

Evrei 13:6

Plini de încredere apoi, Putem să spunem, astfel, noi: „Domnul e ajutorul meu Și nu mă tem, căci El, mereu, Mă ocrotește și-mi dă pace. Ce va putea omul, a-mi face?”

Judecători 18:25

Fiii lui Dan au glăsuit: „O vorbă să nu auzim, Căci altfel, o să năvălim Asupra voastră! Să știi bine, Că te vom pierde și pe tine, Și pe toți cei din casa ta, Dacă-mpotrivă-ne vei sta.”

Judecători 20:22

Fiii lui Israel, apoi, S-au pregătit iar, de război. Cu toții s-au îmbărbătat Și-n linie s-au așezat, Să-nceapă altă bătălie, Când zorile aveau să vie.

1 Samuel 1:10

Ana, cu sufletu-ntristat, Plângea și se ruga, mereu, Sprijind cerând, lui Dumnezeu.

1 Samuel 23:16

În urmă, Ionatan – cel care, Pe Saul, drept părinte-l are – S-a dus la David, să-l găsească, Să-l vadă și să îi vorbească. Atuncea când l-a întâlnit, Prin vorba lui, i-a întărit Încrederea în Dumnezeu.

1 Samuel 28:15

„De ce mă tulburați dar, voi?”– Îi zise Samuel apoi. Saul răspunse, de îndat’: „Iată, sunt tare strâmtorat! Vin Filistenii peste noi, Și va începe-un nou război. Ce pot să fac, acuma, eu? L-am întrebat pe Dumnezeu, Dar El, răspunsuri, nu mi-a dat, Pentru că s-a îndepărtat De mine-n acest ultim ceas, Și iată, singur, am rămas. Domnul, de mine, S-a ascuns: Nici prin proroci nu mi-a răspuns, Și nici prin vise. Disperat, Pe tine-atuncea te-am chemat – Căci altă cale n-am văzut – Ca să mă-nveți ce-i de făcut.”