Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 30:15 - Biblia în versuri 2014

15 David l-a întrebat apoi: „Vrei să ne duci, acum, pe noi, La oastea de Amaleciți?” „Dacă-ndurare-mi dăruiți” – Răspunse el – „mă învoiesc Și am să vă călăuzesc. Jură-mi acuma, te rog eu, Pe Numele lui Dumnezeu, Că n-ai să mă ucizi apoi Și nici nu mă vei da-napoi, În mâinile stăpânului Ce îl aveam, ca rob al lui.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 Atunci David l-a întrebat: ‒ Poți să mă duci până la această ceată? El a răspuns: ‒ Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî și că nu mă vei preda în mâna stăpânului meu, și atunci te voi duce la ceata aceasta.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Atunci David l-a întrebat: „Poți să mă duci până la acest grup (de invadatori)?” Egipteanul i-a zis: „Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî și că nu mă vei preda stăpânului meu; și atunci te voi duce la acest grup!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Davíd i-a zis: „Condu-mă la ceata aceasta!”. Iar el i-a zis: „Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî și nu mă vei da pe mâna stăpânului meu! Iar eu te voi conduce la ceata aceasta”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 David i-a zis: „Vrei să mă duci la oastea aceasta?” Și el a zis: „Jură-mi pe Numele lui Dumnezeu că nu mă vei omorî și nu mă vei da pe mâna stăpânului meu, și te voi coborî la oastea aceasta.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Și David i‐a zis: Voiești să mă pogori la ceata aceea? Și el a zis: Jură‐mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî și nu mă vei da în mâinile domnului meu și te voi pogorî la ceata aceea.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 30:15
12 Mawu Ofanana  

Să-mi juri, pe Domnul cerului Precum și al pământului, Că lui Isac, nu o să-i iei Soață de-aici, ci la ai mei


A mai luat și un vlăstar, De neam împărătesc, și-ndat’, Un legământ a încheiat Cu el și-apoi l-a întărit, Căci el să jure-a trebuit. Însă pe toți aceia cari Erau în țară cei mai mari, I-a strâns și i-a luat cu el,


„Pe a Mea viață Mă jur Eu” – Spusese Domnul Dumnezeu – „În țara-n care e aflat Cel cari îl puse împărat – În urma unui legământ Pecetluit cu jurământ – Muri-va, pentru ce-a făcut, Pentru că el nu și-a ținut Cuvântul dat prin legământ Și întărit cu jurământ. De-aceea, el – în acea țară – Ajunge-va, apoi, să piară! Are să meargă-n Babilon,


„Pe a Mea viață, Mă jur Eu” – Spusese Domnul Dumnezeu – „Pentru că a nesocotit Cuvintele ce le-am rostit, Pentru că peste jurământ – Făcut în al Meu Nume sfânt – El a trecut și a călcat Și legământul încheiat, Eu am să fac în așa fel, Încât să vină peste el Lucrul acesta, negreșit, Așa după cum am vestit.


Acum, vă rog să îmi jurați Că voi aveți să mă cruțați. De-asemeni, pentru tatăl meu – Pentru-a lui casă – vă rog eu, Să arătați îngăduință, Așa precum, bunăvoință, V-am arătat și eu, la noi. Un semn voiesc, să îmi dați voi, Prin cari să am încredințare Cum că am căpătat cruțare,


Iar Iosua pace-a făcut Îndată de cum i-a văzut Și-a încheiat un legământ – Bazat doar pe al lor cuvânt – Că-n viață îi va fi lăsat. Toți căpitanii au jurat Și-au întărit, în acest fel, Ceea ce le promise el.


Un om, străjerii au zărit, Cari din cetate a ieșit. Mâna au pus pe el de-ndat’, L-au prins și-apoi l-au întrebat: „Arată-ne acum, pe unde, Se poate, mai ușor, pătrunde? Cetatea, vrem să o luăm Și milă, o să-ți arătăm!”


Achiș, pe David, l-a chemat Și-i spuse: „Ești un om curat La suflet – viu e Dumnezeu – Și-mi place să te văd, mereu, Mergând alăturea de mine, Căci n-am găsit, nimic, în tine, Să pot să te învinuiesc. Dar astăzi, îți mărturisesc Că nu le ești pe plac la cei Cari sunt conducătorii mei.


Spre miazăzi, am năvălit, În partea-n care-a locuit Poporul Cheretiților. Cu oastea-Amaleciților, Prin Iuda, noi am mai trecut – Pe lângă-al lui Caleb ținut – Și în Țiclag am năvălit, Pe care l-am și pustiit.”


David, atunci, s-a învoit, Iar tânărul i-a însoțit, Ducându-i la Amaleciți. Aceștia fost-au risipiți În tot ținutul. Chefuiau Și bucuroși se arătau, Pe urma prăzii dobândite Din jafurile săvârșite În țara Filistenilor Și-n a lui Iuda. Oastea lor, Acum, o grijă doar, avea: Aceea de-a mânca și-a bea.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa