Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 30:14 - Biblia în versuri 2014

14 Spre miazăzi, am năvălit, În partea-n care-a locuit Poporul Cheretiților. Cu oastea-Amaleciților, Prin Iuda, noi am mai trecut – Pe lângă-al lui Caleb ținut – Și în Țiclag am năvălit, Pe care l-am și pustiit.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Am invadat Neghevul cheretiților, pe cel al lui Iuda și Neghevul lui Caleb și am dat foc Țiklagului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Noi am invadat Neghevul cheretiților, pe cel locuit de urmașii lui Iuda și Neghevul urmașilor lui Caleb; apoi am dat foc Țiclagului.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Am năvălit în partea de sud a chereteilor, a celor din Iúda și la sud de Cáleb, și am dat foc [cetății] Țiclág”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Am năvălit în partea de miazăzi a cheretiților, pe ținutul lui Iuda și la miazăzi de Caleb, și am ars Țiclagul.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Noi am năvălit în partea de miazăzi a cheretiților și în cea care ține de Iuda și în partea de miazăzi a lui Caleb și am ars Țiclagul cu foc.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 30:14
14 Mawu Ofanana  

Tot căpitan, era Benaia – Iar Iehoiada e cel care, Acesta, drept părinte-l are. Mai mare-al Cheretiților – Precum și-al Peretiților – A fost Benaia așezat, Fiind pus, chiar de împărat. Fiii lui David – negreșit – Dregătorii au dobândit.


Atuncea, preotul Țadoc, Natan – cel care e proroc – Și cu Benaia – cu cel care, Pe Iehoiada, tată-l are – Către Ghihon s-au îndreptat. Pe Solomon, ei l-au luat Și-apoi – așa precum a spus David – pe-al său catâr l-au pus. La drum, ei fost-au însoțiți De oștile de Cheretiți, Precum și de acelea care, Neamul de Peletiți le are.


Natan – cel care e proroc – La fel și preotul Țadoc, Benaia – cu toți Cheretiții Și-asemeni și cu Peletiții – Până la Solomon s-au dus Și-apoi, călare, ei l-au pus Chiar pe catârul cel pe care David – al nostru domn – îl are;


Benaia-apoi, acela care, Pe Iehoiada, tată-l are, Mai mare-al Cheretiților – Precum și-al Peretiților – Ajunse a fi așezat, Fiind pus chiar de împărat. Fiii lui David – negreșit – Dregătorii, au dobândit.


De-aceea, Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: A zis: „Mâna am să-Mi întind, Spre Filisteni și-am săi cuprind. Pe Cheretiți, de peste fire, Îi spulber cu desăvârșire Și prăpădesc tot ce-a rămas Pe coasta mări-n acel ceas.


Vai de cei care se vădesc, Pe malul mării, că trăiesc! Vai, fi-va de acel popor, Din neamul Cheretiților! Canaanule, țară pe care Neamul de Filisteni o are, Iată ceea ce-a cuvântat Domnu-mpotrivă-ți: „Spulberat Tu ai să fii și nimenea, În tine, nu va mai ședea!


Când și-a sfârșit Caleb – cel care Drept tată, pe Iefune-l are – Vorbirea, binecuvântat A fost de Iosua. I-a dat, În urmă, tot ce a dorit Și în Horeb a stăpânit.


Atunci, Caleb – acela care Ca tată, pe Iefune-l are – În stăpânire a primit O parte, ce s-a nimerit Ca așezată să îi fie, În a lui Iuda seminție, Așa precum a poruncit Domnul, atunci când a vorbit, Cu Iosua. A căpătat Pământul care s-a aflat La Chiriat-Arba – altfel, Hebron, mai este numit el. Arba e numele pe care Al lui Anac părinte-l are.


Câmpia de lângă cetate, Precum și toate-ale ei sate, Le-a stăpânit Caleb – cel care, Drept tată, pe Iefune-l are.


Nabal, era numele lui Și-apoi, nevasta omului, Abigail, era chemată. Ea avea multă judecată, Era deșteaptă și frumoasă, Iar firea ei era voioasă. Nabal, bărbatul ce-l avea, Om rău și aspru se vădea, Fiind, astfel, de toți, urât. El, din Caleb, s-a pogorât.


David și cei ce-l însoțeau, Înspre Țiclag se îndreptau. Pe drum, trei zile au făcut; Când au ajuns, ei au văzut Că-n miazăzi au năvălit Amaleciții și-au lovit Țiclagu-n cale, pustiind Tot ce-ntâlneau și nimicind. Țiclagului, ei, foc, i-au dat


David, în urmă, i-a vorbit: „Spune-mi, de unde ești venit?” El a răspuns: „Sunt un băiat Cari, din Egipt, este plecat. Muncesc la un Amalecit. Stăpânul meu m-a părăsit Acum trei zile, căci eram Bolnav și-abia mă mai mișcam.


David l-a întrebat apoi: „Vrei să ne duci, acum, pe noi, La oastea de Amaleciți?” „Dacă-ndurare-mi dăruiți” – Răspunse el – „mă învoiesc Și am să vă călăuzesc. Jură-mi acuma, te rog eu, Pe Numele lui Dumnezeu, Că n-ai să mă ucizi apoi Și nici nu mă vei da-napoi, În mâinile stăpânului Ce îl aveam, ca rob al lui.”


David, atunci, s-a învoit, Iar tânărul i-a însoțit, Ducându-i la Amaleciți. Aceștia fost-au risipiți În tot ținutul. Chefuiau Și bucuroși se arătau, Pe urma prăzii dobândite Din jafurile săvârșite În țara Filistenilor Și-n a lui Iuda. Oastea lor, Acum, o grijă doar, avea: Aceea de-a mânca și-a bea.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa