12 Și i-a mai dat, de-asemenea, O legătură de smochine Și de stafide, de la sine. După ce omul a mâncat, Puteri a prins și s-a-ntremat, Căci au trecut trei zile-n care Nimic, n-avuse, de mâncare.
12 I-au dat o bucată dintr-o turtă de smochine și două mănunchiuri de stafide. După ce a mâncat, i-au revenit puterile, căci nu mâncase și nu băuse apă de trei zile și trei nopți.
12 I-au mai dat o parte dintr-o turtă de smochine și două legături de stafide. După ce a mâncat, și-a revenit; pentru că nu mâncase și nu băuse apă de trei zile și trei nopți.
12 I-au dat o bucată de turtă de smochine și două de stafide. A mâncat și i-a revenit suflarea, căci nu mâncase pâine și nu băuse apă de trei zile și de trei nopți.
12 și i-au mai dat și o legătură de smochine și două legături de stafide. După ce a mâncat, i-au venit iarăși puterile, căci nu mâncase și nu băuse apă de trei zile și trei nopți.
12 Și i‐au dat o bucată de turtă de smochine și două turte de stafide și a mâncat și i‐a venit iarăși duhul în el, căci nu mâncase pâine, nici nu băuse apă de trei zile și trei nopți.
„Du-te și pe Iudei i-adună – Pe cei ce-n Susa sunt veniți – Și pentru mine să postiți Trei zile – fără să mâncați, Fără să beți – și așteptați! Și eu, cu slujnicele mele, Postesc în zilele acele. Apoi voi merge la-mpărat, În ciuda legii ce s-a dat. Iar dacă trebuie să mor, Pieri-voi pentru-al meu popor!”
Poporul lui umblă plângând Și cată pâine, suspinând. Ale lui lucruri scumpe-avute, Pe pâine doar au fost vândute, Spre a putea, în acest fel, Să își păstreze viața el. „Privește Doamne, negreșit, Și vezi cât sunt de înjosit!”
Un pește mare-a pregătit Domnul, care l-a înghițit Pe Iona, când l-au aruncat În mare și trei zile-a stat – În bezna cea de nepătruns Din burta peștelui – ascuns.
Domnul, atunci, a despicat Stânca din Lehi și de-ndat’, Apă, din ea, a apărut. Samson a mers și a băut, Iar duhul i s-a întremat Și trupul i s-a-nviorat. El, „En-Hacore”, a numit Izvorul care, tălmăcit, „Izvorul celui ce-a strigat” Se cheamă; el este aflat, Și azi, la Lehi, negreșit.
Doar Ionatan, știre, n-avuse De jurământul ce-l făcuse Întreg poporul. A găsit Un fagure și și-a înfipt Toiagu-n el. L-a ridicat Și-ndată i s-au luminat Ochii, când gustul, i-a simțit.
Au întâlnit un Egiptean. Oamenii care l-au aflat, La David, l-au înfățișat. David, atunci când l-a zărit, A înțeles că-i ostenit, Că e flămând și însetat. Cu pâine, el l-a îmbiat, A poruncit, apă, să-i dea,
David, în urmă, i-a vorbit: „Spune-mi, de unde ești venit?” El a răspuns: „Sunt un băiat Cari, din Egipt, este plecat. Muncesc la un Amalecit. Stăpânul meu m-a părăsit Acum trei zile, căci eram Bolnav și-abia mă mai mișcam.