Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 3:2 - Biblia în versuri 2014

2 De la un timp, Eli avea Ochi tulburi și cu greu vedea. Odată, el era culcat Pe al său loc stând așezat,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Într-o noapte, Eli, care era acum aproape orb, stătea culcat în locul său obișnuit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 (Din cauza bătrâneții,) Eli era aproape orb. Într-o noapte, el stătea culcat în locul unde avea obiceiul să doarmă.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 În acel timp, Éli era acasă, iar ochii lui începeau să se întunece și nu mai putea să vadă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi și nu mai putea să vadă. El stătea culcat la locul lui,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Și a fost așa: în vremea aceea, Eli era culcat la locul său și ochii săi începeau să se întunece, nu putea vedea,

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 3:2
8 Mawu Ofanana  

Acum, Isac îmbătrânise Și mult, vederea îi slăbise. Chemă la sine pe Esau, Spunând: „E timpul să îți dau –


Iacov, bătrân cum se găsea, Acuma, foarte slab vedea. Iosif, copiii, și-a adus Și-n fața tatălui i-a pus Pe amândoi. I-a-mbrățișat Israel, și i-a sărutat.


Mâna ta dreaptă!” El n-a vrut, Spunându-i: „Fiule-am știut Cum că Manase e acel Care-i mai mare. Însă el – Decât frate-său – o să fie Mai mic. În vremea ce-o să vie, Ei fi-vor cete de popoare – Cel mic, însă, va fi mai mare.”


Femeia-ndată a făcut Așa precum i s-a cerut: La Silo, iute, a plecat Și, pe proroc, l-a căutat. Acesta mult îmbătrânise Și-astfel, vederea îi slăbise. Anii care îl apăsau, Să vadă, nu-i îngăduiau.


Ani șaptezeci, pe-a lumii față, Numără biata noastră viață. Cei tari, care sunt printre noi, Optzeci de ani ating apoi. Lucrul cu care se mândrește Omul, atât cât viețuiește, E numai trudă și durere, Căci anii trec și-apoi el piere.


Până când casa paznici are Și nu-s cuprinși de tremurare – Deci până brațe bune ai; Pân’ pe picioare poți să stai, Mândru, fără să se înmoaie Sub tine și să se-ncovoaie; Până când dinții nu ți-au stat Din al lor veșnic măcinat; Pân’, la fereastra trupului, Pot încă văzătorii lui Să mai privească, liniștit, Căci înserarea n-a venit – Deci până când nu te-au lăsat Ochii și nu s-a încărcat Al tău trup, cu al beznei vid;


Eli era, pe-al vieții drum, Bătrân și-aflase-abia acum Ce fel de rele săvârșeau Ai săi fii, și cum se purtau Cu oamenii din Israel. De-asemeni, mai aflase el, Că cu femei ei se culcau – Ce cele cari afar’ slujeau – În față, chiar la ușa care, Al întâlnirii cort o are.


Mulți ani pe Eli-l apăsau, Căci nouăzeci și opt erau. De-acuma, el îmbătrânise Și mult, vederea îi slăbise.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa