Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 3:19 - Biblia în versuri 2014

19 Tânărul Samuel creștea, Iar Dumnezeu îl însoțea, Și n-a lăsat ca, la pământ, Să cadă-n urmă vreun cuvânt Pe care îl rostise El.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 Samuel creștea, iar Domnul era cu el, nelăsând să cadă la pământ niciunul dintre cuvintele Lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Samuel creștea (fizic); iar Iahve care îl susținea, a procedat (cu Eli și cu familia acestuia) exact așa cum (îi) spusese prin Cuvântul Său.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Samuél creștea, Domnul era cu el, și nu a lăsat să se piardă niciunul dintre cuvintele [Domnului].

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Samuel creștea, Domnul era cu el și n-a lăsat să cadă la pământ niciunul din cuvintele sale.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Și Samuel creștea și Domnul era cu el și n‐a lăsat să cadă la pământ niciunul din cuvintele sale.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 3:19
32 Mawu Ofanana  

Abimelec puse la cale, Ca Picol – șeful oștii sale – Pân’ la Avram, să-l însoțească, Având de gând să îi vorbească. Apoi, când el s-a întâlnit Cu-Avram, astfel a glăsuit: „Avrame! Domnul e cu tine!


Privește! Eu, cu tine, sânt: Te voi conduce, pe pământ, Încât, oriunde-ai să te-așezi, Voi fi cu tine. Ai să vezi! Te voi aduce înapoi, Căci nu te las, și face-voi Totul, așa cum am promis!”


Pe Iosif, Domnul l-a-nsoțit Și-n toate el a propășit, Iar casa Egipteanului, A fost, atunci, și casa lui.


Stăpânul său a observat Că Dumnezeu e aplecat Asupra lui și că făcea Să-i iasă bine ce-ncepea.


„Binecuvânt pe Dumnezeu, Căci El – pentru poporul meu – Așa cum a făgăduit, Odihnă-acum, a dăruit! Din toate bunele cuvinte Pe care El, mai dinainte, Le-a spus prin Moise, n-a lăsat Nimic a fi apoi, uitat, Căci El, pe toate – negreșit – Cum a promis, le-a împlinit.


Să știți dar toți că, negreșit, Nici o frântură de cuvânt Nu o să cadă la pământ – Din ce rostit-a Dumnezeu – Față de-Ahab – stăpânul meu – Și de întreagă casa lui. Astfel, cuvântul Domnului, Vorbit prin robul Său Ilie, Azi, împlinit, are să fie.”


În felu-acesta, s-a-mplinit Ceea ce Domnul prevestise, Când El – lui Iehu – îi vorbise: „Iată că la împărăție, Mult timp, feciorii o să-ți fie. Pân’ la al patrulea tău neam, Eu, în vedere, am să-i am Și am să-i țin în acest fel, Drept împărați în Israel.”


Așa vorbește Dumnezeu: „Asupra oamenilor lui, Precum și-asupra locului Acestuia, să știți dar voi, Că voi trimete mai apoi, Nenorocirile prezise, Așa după cum au fost scrise În cartea pe cari a primit-o – Carte pe care a citit-o – Cel care este-nscăunat În Iuda, ca și împărat.


Când ai să treci prin ape, Eu Voi fi cu tine, ne-ncetat, Și n-ai să te-neci niciodat’, Nici nu ai să te arzi deloc, Atunci când trece-vei prin foc, Iar flacăra nu se va prinde De tine și nu te aprinde.


Însă, în fața tuturor, Cuvântul spus de robul Meu, Eu îl voi întări, mereu, Căci ne-ncetat am să-mplinesc Toate câte le prorocesc Acei pe care i-am trimis. Despre Ierusalim, am zis: „Are să fie locuit!” De-asemenea, Eu am vorbit Despre cetățile pe care Iuda-n al său hotar le are: „Ruinele vor fi zidite Și iarăși fi-vor locuite.”


Așa e și Cuvântul Meu – Cuvânt pe care-L rostesc Eu – Căci nu Se-ntoarce înapoi Făr’ a aduce rod apoi, Ci-Mi împlinește, negreșit, Voia și planul ticluit.


„Fecioara fi-va-nsărcinată: Un Fiu, ea o să zămislească – Emanuil o să-L numească.” Numele-nseamnă tălmăcit „Domnul cu noi”. Când s-a trezit


În casă, îngeru-a intrat, Iar după ce s-a-nfățișat, I-a zis Mariei: „Plecăciune! Trimis sunt pentru a îți spune, Că mare har, ai căpătat! Domnu-i cu tine, ne-ncetat, De-aceea, binecuvântată, Între femei, ești!” Tulburată,


Din zi, în zi, pruncul creștea Și-n duh, mereu, se întărea. Doar în pustiu a locuit, Pân’ vremea i s-a împlinit – Abia atunci, venit-a el De se-arată, lui Israel.


Pruncul Iisus, mereu, creștea Și, în puteri, se întărea. De-nțelepciune era plin, Pentru că harul cel divin Al Domnului, L-a însoțit, De el, fiind – mereu – umbrit.


Iisus creștea-n învățătură, Înțelepciune și statură, Plăcut fiind, de toți, mereu – De oameni și de Dumnezeu.


„Încolo, frații mei iubiți, Eu vreau ca, sănătoși, să fiți. Desăvârșiți-vă, mereu, Îmbărbătându-vă, la greu. În cugete, curați să fiți Și-n pace numai, să trăiți. Atunci, al păcii Dumnezeu – Precum și-al dragostei – mereu, Vă va veghea și, negreșit, În toate, vă va fi păzit.


Dragostea Tatălui de Sus, Cu harul Domnului Iisus Și-mpărtășirea Duhului Cel Sfânt, dat, prin iubirea Lui, Să le aveți, cu voi, din plin, Spre-a vă-nsoți în veci! Amin.”


Când vorbele prorocului, Spuse-n Numele Domnului, Nu se-mplinesc, voi, negreșit, Veți ști că Domnul n-a vorbit. Prorocu-acel, fără-ndoială, Vorbit-a doar din îndrăzneală. Față de el, de bună seamă, Să nu aveți dar, nici o teamă.”


Domnul Iisus Hristos să fie, Cu duhul tău, pentru vecie. Harul, să îl aveți, din plin, În vecii vecilor! Amin.


Din tot ce poruncise El, Copiilor lui Israel, Nimic n-a fost nesocotit, Ci totul fost-a împlinit.


Un fiu, femeia-a zămislit, Care, Samson, a fost numit. El a crescut și, ne-ncetat, Domnul l-a binecuvântat.


Că se-mplinește vorba mea, Să faci ce crezi că este bine, Căci Dumnezeu este cu tine.


Iată-l pe-al vostru împărat, Pe care vi l-am așezat În frunte, drept conducător, Peste-al lui Israel popor! De-acum, eu am îmbătrânit – Vedeți dar bine – și-am albit. Nu pot ca să mai merg cu voi. Să nu vă necăjiți apoi, Căci vor rămâne fiii mei Și au să vă-nsoțească ei. Din tinerețe, ne-ncetat, În fruntea voastră am umblat.


Un slujitor a cuvântat: „Eu cred că omul căutat, Îmi este bine cunoscut. Știe să cânte. L-am văzut Că este tânăr și voinic. Este războinic. Ce să zic? Vorbește bine și frumos; La chip, el este arătos Și-apoi să știi că Dumnezeu Îl însoțește, tot mereu. El este fiul cel pe care, Isai – din Betleem – îl are.”


Saul, de David, s-a temut – Necontenit – căci a văzut Precum că Domnul Dumnezeu Îl însoțește, tot mereu, Căci Domnul, de-al Său împărat, De mult timp, S-a îndepărtat.


În tot ceea ce a făcut David, izbândă, a avut, Pentru că Domnul Dumnezeu Alăturea-i era, mereu.


David, oriunde se ducea – Trimis de Saul – izbândea. Saul l-a așezat apoi, Peste-ai săi oameni de război. Întreg poporul îl iubea. Era iubit, de-asemenea, Chiar și de cei ce s-au aflat, Drept slujitori, la împărat.


Când Ana fost-a cercetată De Domnul, iar, însărcinată, Rămase ea și a născut Trei fii. În urmă, a avut Și două fiice, negreșit. Iar Samuel, necontenit, Creștea în fața Domnului, Fiind, mereu, pe placul Lui.


Tânărul Samuel creștea Și-n fața Domnului ședea, Fiind plăcut de toți, mereu: De oameni și de Dumnezeu.


Sluga-i răspunse-atuncea: „Iată, În fața noastră-n depărtare, Se află o cetate mare. În ea, o să găsim – știu eu – Un om ce-i al lui Dumnezeu. Tot ceea ce omul vorbește, Cu siguranță, se-mplinește. Haidem la el, să-l întrebăm, Să știm ce drum să apucăm.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa