10 Iahve a venit, S-a prezentat (din nou) și l-a chemat la fel ca înainte: „Samuel! Samuel!” El a răspuns: „Vorbește (Doamne), pentru că sclavul Tău ascultă!”
Omul acela a vorbit: „Ca să vă sprijin, am venit, Căci eu sunt Căpetenia care Oștirea Domnului o are În fruntea sa, necontenit. În astă clipă, am sosit.” Iosua-ndată s-a plecat, Jos, la pământ și s-a-nchinat, Plin de respect, în fața Lui. Apoi i-a zis: „Ce ai să-mi spui? Ce are-a spune Domnul meu, Pentru un rob, precum sunt eu?”
Iată-l pe-al vostru împărat, Pe care vi l-am așezat În frunte, drept conducător, Peste-al lui Israel popor! De-acum, eu am îmbătrânit – Vedeți dar bine – și-am albit. Nu pot ca să mai merg cu voi. Să nu vă necăjiți apoi, Căci vor rămâne fiii mei Și au să vă-nsoțească ei. Din tinerețe, ne-ncetat, În fruntea voastră am umblat.
Tânărul Samuel a stat, Apoi, până în zori, culcat. Când soarele de dimineață A răsărit pe-a lumii față, Ușile casei Domnului, El le-a deschis. Preotului Nu-i spuse ce s-a petrecut În templu-atunci, căci s-a temut.
În urmă, glasul Domnului, I-a vorbit iar, tânărului, Și-a treia oară l-a chemat. „Iată-mă!” – a răspuns, de-ndat’. Apoi, la Eli, el s-a dus, În graba mare, și i-a spus: „Aicea sunt, am alergat, Să-mi spui de ce am fost chemat.” Eli privi la Samuel. Și înțelese-n acest fel, Că Dumnezeu, la El, îl cheamă, Pe Samuel – de bună seamă –
Și-i spuse: „Du-te înapoi Și culcă-te. Dacă apoi, Ai să mai fii din nou chemat, Tu să răspunzi astfel, de-ndat’: „Vorbește Doamne! Robul Tău Te-ascultă!” Când, la locul său, Copilul iarăși s-a culcat,