3 Conducătorii cei pe care Neamul de Filisteni îi are, Au zis, când i-au văzut, pe ei: „Ce fac, aici, acești Evrei?” Achiș răspunse-atunci, îndat’: „David, cu mine, e aflat. Sluga lui Saul este el, Cari e-mpărat în Israel. De multă vreme e cu mine, Și-n țara mea îi merge bine. Până acuma, nu găsesc Nimic, ca să-l învinuiesc, Căci până azi, n-a săvârșit Nimic, să fiu nemulțumit.”
3 Conducătorii filistenilor însă au zis: ‒ Ce caută evreii aceștia aici? Achiș le-a răspuns: ‒ Nu este acesta David, slujitorul lui Saul, regele lui Israel, care a fost cu mine aceste zile și acești ani și în care nu am găsit nimic greșit, din ziua venirii lui și până în ziua aceasta?
3 Dar conducătorii filistenilor au zis: „Ce caută acești evrei aici?” Achiș le-a răspuns: „Acesta este David – slujitorul lui Saul, regele lui Israel. El locuiește la mine de mai mult de un an; și de când a venit la mine până astăzi, nu am avut ce să îi reproșez!”
3 Căpeteniile filisténilor au zis: „Ce-i cu evreii aceștia?”. Achíș le-a răspuns căpeteniilor filisténilor: „Oare nu este acesta Davíd, slujitorul lui Saul, regele lui Israél, care este cu mine zilele acestea sau anii aceștia? Nu am găsit în el nimic [rău] din ziua venirii sale până astăzi”.
3 Domnii filistenilor au zis: „Ce caută evreii aceștia aici?” Și Achiș a răspuns domnitorilor filistenilor: „Acesta este David, slujitorul lui Saul, împăratul lui Israel. De mult este cu mine și n-am găsit nici cel mai mic lucru de care să-l învinuiesc, de la venirea lui și până în ziua de azi.”
3 Și mai marii filistenilor au zis: Ce caută acești evrei aici? Și Achiș a zis mai marilor filistenilor: Oare nu este acesta David, robul lui Saul, împăratul lui Israel, care a fost cu mine aceste zile sau mai bine acești ani și n‐am aflat nicio vină în el, din ziua când a căzut la mine până în ziua de astăzi?
Un om, din cei care scăpară Din luptele ce se purtară, În mare grabă, a plecat Și pe Avram l-a înștiințat De ceea ce s-a petrecut, Mărturisind tot ce-a văzut. Avram fusese așezat În locul care s-a chemat „Stejarii lui Mamre” – cel care Fusese Amorit și-l are Pe Eșcol și Aner, drept frați – De-Avram, cu toți fiind legați Prin înțelegeri multe – toate, De pace și vecinătate.
Și din Manase au venit Mulți oameni, care s-au unit Cu David, când s-a dus apoi, Să-i însoțească la război Pe Filistenii cari plecară, Pe Saul, de îl atacară. Dar nu au fost de ajutor, Oștirii Filistenilor, Căci după ce s-au sfătuit, Toți Filistenii au găsit Că este mult mai bine-apoi, Să îi trimită înapoi Pe David și pe-ai săi oșteni, Căci cei mari – dintre Filisteni – În acest fel, au judecat: „David nu trebuie lăsat Să lupte-alăturea de noi, Să nu se dea, cumva, apoi, Cu Saul – cu stăpânul său – Și astfel, să ne facă rău.”
Către Țiclag, David plecase, Iar toți cei care din Manase Ieșiseră, l-au căutat Și lui i s-au alăturat. Adnah, întâiul a venit; De Iozabad era-nsoțit, Precum și de Iediael, De Iozabad, de Micael, Elihu și Țiltai cel care E căpetenia cea mare A miilor cari, după case, Pogoară-n lume, din Manase.
De-aceea, ei s-au sfătuit Și-apoi așa au glăsuit: „Nu vom putea, în nici un fel, Să îl pârâm, pe Daniel, Pentru că – iată – nimic rău, Nu vom găsi în lucrul său, Numai de vom afla, cumva, În crezul său, apoi, ceva, În Legea Dumnezeului Ce se vădește-a fi al lui!”
„Nu-ntoarce, seamănului tău, Nicicând dar, răul pentru rău. Să urmărească orișicine, Neîncetat, doar ce e bine Pentru folosul tuturor, Al tuturor oamenilor.
Păstrați-vă, neîncetat, Al vostru cuget, nepătat, Căci astfel, cei ce vă bârfesc, În ceea ce ei vă vorbesc De rău, să fie rușinați, Văzându-vă cum vă purtați, Cum în Hristos – toți, împreună – Aveți, mereu, purtare bună;
S-au înțeles astfel și-apoi, La Filisteni s-au dus cei doi. Străjile cari i-au observat, În acest fel, au cugetat: „Evreii care s-au pitit Prin găuri, iată-i, au ieșit.”
Iartă te rog, pe roaba ta, Căci Dumnezeu îți va sălta O casă trainică, mereu, Pentru că văd că domnul meu, Poartă războaiele pe care Al nostru Dumnezeu le are. Din astă pricină, știu bine, Că nu e răutate-n tine.
David, în sinea lui, și-a zis: „Cred că-ntr-o zi voi fi ucis, De Saul. Astfel, cel mai bine Poate să fie pentru mine, În țara Filistenilor, Pentru că doar în țara lor, Saul n-o să mă urmărească Și n-o să mă mai hăituiască Prin al lui Israel ținut. Ce-mi mai rămâne de făcut? Să plec la Filisteni și-astfel, Mă va lăsa în pace, el, Căci n-am să-i mai apar în față Și voi putea scăpa cu viață.”
Achiș, pe David, l-a chemat Și-i spuse: „Ești un om curat La suflet – viu e Dumnezeu – Și-mi place să te văd, mereu, Mergând alăturea de mine, Căci n-am găsit, nimic, în tine, Să pot să te învinuiesc. Dar astăzi, îți mărturisesc Că nu le ești pe plac la cei Cari sunt conducătorii mei.
Strigătul fost-a auzit De Filisteni, care-au gândit: „Ce-nseamnă strigătele care Se-aud acum, atât de tare, Din tabăra Evreilor?” Ajunse la urechea lor, Apoi, un zvon ce i-a-ngrozit, Cum că chivotul a sosit În tabăra lui Israel.