Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 28:8 - Biblia în versuri 2014

8 Saul, de haine, s-a schimbat Și cu doi oameni a plecat Să o găsească, negreșit. Noaptea – la ea – ei au sosit, Iar Saul i-a vorbit, de-ndat’: „Nu te speria! Eu am aflat, Că poți să chemi, în orice vreme, Morții, la tine. Nu te teme, Căci nu ai să pățești nimic! Să-mi chemi numai, pe cine-ți zic, Ca să ne spună tuturor, Ce o să fie-n viitor!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Saul s-a deghizat, s-a îmbrăcat cu alte haine și a plecat însoțit de doi bărbați. Au ajuns la femeie noaptea și el i-a zis: ‒ Prevestește-mi, te rog, viitorul și ridică pentru mine duhul unui mort, și anume pe acela pe care ți-l voi spune.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Saul s-a deghizat îmbrăcându-se cu alte haine și a plecat însoțit de doi bărbați. Au ajuns la acea femeie noaptea; și i-a zis: „Te rog să chemi pentru mine un spirit pe care ți-l voi preciza!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Saul s-a schimbat, a luat alte haine și a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Ghicește-mi prin necromanție și fă să vină la mine cel despre care îți voi spune!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Atunci, Saul s-a schimbat, a luat alte haine și a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Spune-mi viitorul chemând un mort și scoală-mi pe cine-ți voi spune.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Și Saul s‐a schimbat și s‐a îmbrăcat cu alte haine și s‐a dus el și doi oameni cu el și au venit la femeie noaptea. Și a zis: Rogu‐te, ghicește‐mi printr‐un duh de mort și scoală‐mi pe acela pe care ți‐l voi numi.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 28:8
12 Mawu Ofanana  

Ahab i-a zis lui Iosafat: „De luptă, fi-voi îmbrăcat, Ca să iau parte la război. Tu să rămâi mai înapoi Și-n hainele împărătești Va trebui să te gătești.” Ahab, îndată, s-a schimbat Și-n luptă, el s-a avântat.


Un om, arcul, și-a încordat, Trăgând cu el, la întâmplare, În vălmășagu-acela mare. Din arc, săgeata a țâșnit Și pe Ahab ea l-a lovit, La-ncheietura cea pe care Platoșa-mpărătească-o are. Către cel care i-a condus Carul atunci, Ahab a spus: „Mă scoate-afară, negreșit, Căci iată că sunt greu rănit!”


Saul fusese vinovat, Pentru că el n-a ascultat De Domnul și nu a păzit Ceea ce i s-a poruncit. Astfel, în ceea ce-a făcut El, sfatul, nu I l-a cerut Lui Dumnezeu, ci i-a cătat Pe cei cari morții au chemat Și-ale lor sfaturi le-a primit. Din astă pricină-a murit.


Ahab i-a zis lui Iosafat: „De luptă, fi-voi îmbrăcat, Ca să iau parte la război. Tu să rămâi mai înapoi, Și-n hainele împărătești Va trebui să te gătești.” Ahab, îndată, s-a schimbat Și-n luptă el s-a avântat.


Dar Iosia nu a voit S-asculte ceea ce-a rostit Neco – deși cuvântul lui, Venea din partea Domnului – Ci grabnic el s-a ridicat Și hainele și le-a schimbat Dorind să plece mai apoi, Contra lui Neco, cu război. Astfel, cu oastea, a pornit Și la Meghido a ieșit În calea împăratului.


Atunci când întâmpla-se-va Ca să vă spună cineva: „Să-i întrebați – de bună seamă – Pe-aceia cari, pe morți, îi cheamă, Pe-aceia care pot să știe Ce are-n viitor să fie, Sau pe acei care șoptesc Ori pe cei cari bolborosesc”, Voi să răspundeți, mustrător: „Nu va-ntreba oare-un popor, Aceste lucruri, tot mereu, Pe Cel care-i e Dumnezeu? Despre cei vii, poporul are, Pe morți, să îi întrebe, oare?


Dar oare, poate cineva, În loc ascuns să stea, cumva, Fără ca să pot să-l văd Eu?” – Întreabă Domnul Dumnezeu. „Nu umplu Eu acest pământ Și cerurile, câte sânt?


Pe umăr, chiar sub ochii lor, Acele lucruri le așează Și-n urmă, când se înserează – Pe negură – tu ai să poți, Afară-apoi, ca să le scoți. Când vei ieși, să te ferești Ca în pământ să nu privești. Un semn, voiesc să fii astfel, Tu, pentru-ntregul Israel.”


Aflați că astă judecată Șade în faptul că odată Ce peste lume-a răsărit Lumina, oameni-au iubit Bezna, mai mult decât lumina, Crezând că ea le-ascunde vina, Cu mantia tenebrelor, Rele fiind faptele lor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa