Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 27:8 - Biblia în versuri 2014

8 În tot acest timp, el mergea Cu oastea lui și năvălea Asupra Gheșuriților, Precum și a Ghirziților. De-asemeni, au mai fost loviți Și neamuri de Amaleciți. Acele neamuri vechi erau, În țară. Ele locuiau Niște ținuturi mari, întinse, Care-ntre Șur erau cuprinse Și-ntre Egipt. David mergea,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 David și oamenii lui plecau și năvăleau împotriva gheșuriților, a ghirziților și a amalekiților. Încă din vremuri străvechi, aceștia locuiau teritoriul dinspre Șur până în țara Egiptului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 El și oamenii lui veneau în forță împotriva gheșuriților, împotriva ghirziților și împotriva amaleciților. Aceștia locuiau din vremuri străvechi pe teritoriul care începea cu localitatea Șur și ajungea până spre Egipt.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Davíd și oamenii lui mergeau și se năpusteau asupra celor din Gheșúr, asupra celor din Ghirzir și asupra celor din Amaléc; căci aceștia locuiau dintotdeauna în ținutul care e înspre Șur și spre țara Egiptului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 David și oamenii lui se suiau și năvăleau asupra gheșuriților, ghirziților și amaleciților, căci neamurile acestea locuiau din vremuri vechi în ținutul acela până la Șur și până în țara Egiptului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Și David s‐a suit cu oamenii săi și a năvălit asupra gheșuriților și ghirziților și amaleciților; căci aceștia erau locuitorii țării, care erau din vechime, cum mergi la Șur și până la țara Egiptului.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 27:8
22 Mawu Ofanana  

Ioab – în urmă – a plecat Pân’ la Gheșur, căci l-a cătat Pa Absalom, să-l ia cu el Și la Ierusalim, astfel, Aceștia s-au înapoiat, Cu gând să intre la-mpărat.


Îndată, Absalom i-a zis: „Iată că oameni ți-am trimis, Prin cari, la mine, te-am chemat, Să-ți spun să mergi la împărat. Te-ntreb acuma: ce rost are Că din Gheșur venit-am oare? Eu m-am gândit că, pentru mine, Acolo ar fi fost mai bine. De ce m-oi fi întors acasă, Când împăratului nu-i pasă? Doresc acuma – imediat – Ca să îl văd, pe împărat! Dacă găsește-n a mea fire, Ascunsă vreo nelegiuire, Nu vreau să mai trăiesc sub soare, Ci liber e, să mă omoare!”


Când la Gheșur eu locuiam – Pe când în Siria eram, În vremurile de-nceput – O juruință am făcut, În fața Domnului și-am spus: „Dacă-napoi voi fi adus – Deci la Ierusalim – mereu, Cinste-I voi da, lui Dumnezeu.”


Ioab și cei ce-l însoțeau, Tocmai atunci se întorceau, Căci urmăriseră o ceată. O pradă mare și bogată Aveau cu ei, când au sosit. Abner plecase liniștit – Cu toți ai săi – netulburat.


Chileab venit-a după el, Iar mama lui era chemată Abigail, cea cari, odată, Fusese-a lui Nabal soție Și-i din Carmel, precum se știe. Al treilea-i Absalom numit Și este fiul zămislit De fata lui Talmai, pe care, Gheșurul, împărat, îl are. El era fiul Machiei.


Aur și-argint, el a luat, Din Siria; a mai prădat Moabul, căci l-a biruit. Ai lui Amon fii au venit La rând apoi, căci i-a bătut. Aceeași soartă au avut Și Filistenii și-Amalec Și toți aceia care trec Ai lui Hadadezer, cel care, Părinte, pe Rehob, îl are, Și care fost-a împărat, Fiind la Țoba-nscăunat.


Dar Gheșuriți-au năvălit – Cu Sirienii – și-au lovit Acele târguri. Au luat Chiar și cetatea din Chenat, Precum și cele ce erau În jur și, de Chenat, țineau. Cetățile, de ei luate, La șaizeci, fost-au numărate. Aceștia-s fiii ce-i avea Machir, cel care se vădea, Lui Galaad, că-i este tată.


Moise, și-ntregul Israel, Au părăsit locul acel. De lângă mare au plecat Și-n drumul lor s-au îndreptat Către pustiul chemat Șur. Au mers trei zile, și-mprejur, Un strop de apă, n-au găsit.


Când Amalec, în locu-acel – La Refidim – cu Israel, S-a-nfățișat, ca să se bată,


Pământul ei e locuit, La miazăzi de-Amaleciți; Sunt Iebusiți și Amoriți Care, pe munte, locuiesc; De-asemenea, se mai găsesc În acea țară Canaaniții Cari, împreună cu Hetiții, Sunt așezați pe lângă mare, Precum și pe câmpia care Se-ntinde-n lungul râului Cari este al Iordanului.”


Atunci, din munte, Canaaniții Au coborât cu-Amaleciții: Cu săbiile, i-au lovit Și pân’ la Horma, i-au gonit.


Og stăpânea Hermonul tot, Salca, Basanul și-ajungea Al său hotar de atingea Ținutul Gheșuriților Precum și-al Macatiților. Mai stăpânea și jumătate Dintre ținuturile-aflate În Galaad și ajungea Al său hotar de atingea Ținuturile lui Sihon Care domnea peste Hesbon.


După ce, țara, le-au luat, Israeliții i-au lăsat Să stea-ntre ei, pe Gheșuriți Și-asemenea pe Macatiți Cari până azi au locuit Cu ei, căci nu i-au izgonit.


Iată dar, ce a mai rămas De cucerit, la acest ceas: Ținutul care-i stăpânit De Filisteni, cel locuit De neamul Gheșuriților


Pe cei care au locuit La Ghezer, nu i-au izgonit, Iar Canaaniții au rămas Acolo, până-n acest ceas; Astfel, și astăzi îi găsim, În mijlocul lui Efraim. Acolo, ca să locuiască, Au trebuit, bir, să plătească.


Nici Efraim n-a izgonit Poporul de neam Canaanit Care, în Ghezer, s-a aflat. Pentru că-n pace l-a lăsat, El a rămas – după cum știm – În mijlocul lui Efraim.


Achiș, pe David, l-a chemat Și-i spuse: „Ești un om curat La suflet – viu e Dumnezeu – Și-mi place să te văd, mereu, Mergând alăturea de mine, Căci n-am găsit, nimic, în tine, Să pot să te învinuiesc. Dar astăzi, îți mărturisesc Că nu le ești pe plac la cei Cari sunt conducătorii mei.


David și cei ce-l însoțeau, Înspre Țiclag se îndreptau. Pe drum, trei zile au făcut; Când au ajuns, ei au văzut Că-n miazăzi au năvălit Amaleciții și-au lovit Țiclagu-n cale, pustiind Tot ce-ntâlneau și nimicind. Țiclagului, ei, foc, i-au dat


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa